Marius Robu

Sâmbăta scaieţilor

De şapte dimineţi,
La marginea potecii
Se ceartă doi scaieţi
Degeaba, ca zevzecii.

De-o săptămână-ncoace
Nu s-au mai agăţat
De fusta ce le place
Şi care s-a urcat,

Intrând la şapte ape,
Scurtându-se treptat,
Până la cer aproape,
În ziua de sabat.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SÂNGELE TĂU, LAN DE MACI

Trupul tău e câmp de maci,
Roşu pe interior,
Pielea ta, când îţi dezbraci
Ia, e un văl uşor,

Alb şi fin, atât de fin,
Că prin ea, de piele zic,
Văd, chiar dacă doar un puţin,
Lan de maci... în care pic.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de nea

Mergeam alături şi ningea.
Ţi-am sărutat căciula ninsă;
Cu fulgi pe buze, gura mea
Te-a sărutat apoi pe buze.

Firescul parcă ne strângea,
Cu gesturi simple şi confuze,
În braţe, parcă ne făcea
Reproşuri, fără să ne-acuze.

Cine te-a pus, te-am întrebat, să suni,
Ceas care baţi în pieptul meu durut,
Şi care faci în viaţa mea minuni
Ca primul nostru, de ninsori, sărut?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de nisip

Era bunăoară-ntr-o seară de vară
Te-ntorceai acasă, poate neiubită, dar sigur frumoasă
Şi mereu grăbită, din viaţa trăită spre viaţa rămasă.

Copilul din tine se-abate spre mine şi vine
La copilul meu ce zideşte castele pe buzele mele
Să tac, să mă uit la picioarele tale-n sandale
Pentru nisip sunt goale şi le sărută ca şi când
Doar el ţi-ar fi bărbat, iubit, mereu flămând.

Se făcea că e seară şi sunt însoţit către casă
Pe stradă de-o femeie cuminte şi frumoasă
Ce poartă-n sandale nisip din castele făcute
De copilul meu pe buzele mele uscate şi mute.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 iulie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de suflete - iubirea

Mi-am urmărit sufletul
Pe gaura cheii.
Mi-am pus la bătaie ochiul
Care se zbătea ca semn.
Camera goală!
Mi-am alipit urechea
Şi nasul
Şi limba
Şi degetele
De gaura cheii:
Nimic.
Din interior mi-a vorbit o voce:
-Măi, sufletul tău nu există,
Iubeşte!
-Dar tu de unde ştii, am întrebat?...
-Păi nici eu nu mai sunt
La locul meu;
Sufletul tău m-a înlocuit!
-Ca să vezi, i-am răspuns vocii
A cărei piele nu o mirosise niciodată

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a sufletului

Am o mie de motive
Şi-o mie de argumente
Valide, obiective,
Să nu cred în sentimente.

Totuşi, după vreme lungă,
În această dimineaţă,
Când de obicei le-alungă,
Sufletul, schimbat la faţă,

Furişat după perdele,
Se-nchina din nou la ele!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la glas

Schimbarea la faţă
A frunzei din vie,
Într-o dimineaţă
Rece şi-argintie,

Mă pune pe gânduri,
Cum să-mbătrânesc:
În mai multe rânduri
Sau precum păţesc,

Brusc, la prima brumă,
Frunzele? Mi-e milă!
Cine le sugrumă
Biata clorofilă?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris în vis

Tot ce fac e ca şi cum
Eşti cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii şi nu-i mai deschid...

Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb şi reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant

Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Şi-aţâţă focul din iad,
Pleoapele tale când cad

Şi când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Şi la mine uită-te,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sec

Venise toamna pe nepusă masă,
Iar vara îşi făcea, fără plăcere,
Sub ochii unei recepţionere,
Bagajele pentru plecat acasă.

Vara mi-o fi de-acum fostă iubire,
De toamnă tocmai m-am îndrăgostit;
Nu-i anotimp de neînlocuit
La recepţioneră în privire.

- Iubita mea, de ce nu mi-e de-ajuns
Un anotimp, şi sufletul mai cere?
- Iubitul meu, acestea-s efemere,
Sec, recepţionera mi-a răspuns.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă de aripi

I-am tăiat aripile timpului meu,
Să mor mai încet,
Şi tot ce regret
E că mor greu.
.
Îi vor mai creşte alte aripi, oare?
Decât să mori, mai grav
Este să fii bolnav
De aşteptare.
.
Şi dintre toate aşteptările, mai zic,
Mai greu atârnând
Ca moartea, e când
Nu aştepţi nimic.
.
De-atâta aşteptare, nici ochii nu mai plâng
În iadul ăsta-n care n-am aripi să mai frâng.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!