Mihaela Banu

Roşiră macii în poiană

Roşiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furişat,
Zâmbind sfios, o fetişcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Şi gândul îl răsfrânge-n glas.
Toţi macii răsfiraţi pe-aiurea,
Ca străbătuţi de reci fiori,
Aşteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viaţa lor de flori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinate scăunele ( După Somnoroase păsărele de Eminescu )

Ruşinate scăunele,
Stau departe de tribună,
Schimbând vorbe între ele:
- Cum s-o spună?!

Parlamentu-i de duzină,
Cu apucături rapace.
Ce-a văzut a lor retină,
Câte cloace!

Le-au trecut atâtea ape
Că ar scrie cât Neculce,
Şi-au făcut la multe ţoape,
Somnul dulce...

- Vom ieşi din apatie!
Şi-ncep fapte să expună:
La hoţii şi cârdăşie,
Ceasul sună!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus la cele veşnice ...

Stăteam pe-o bancă într-un parc
Când soarele e sus, pe cer.
Umbră îmi ţinea un copac;
Era îmbrăcat cam lejer.
Pe când gândea mai apăsat
Să-şi pună straie noi pe el,
A constatat înfrigurat,
C-a pus inel după inel.
Soarele îl pălise-n cap;
Prinsese insolaţie.
Coroana lui, cu frunze mii,
Picase în dizgraţie.
Şi altădat', umblând haihui
În parc, pe locul unde-am stat,
Copacul meu zăcea bolnav,
Pe-o parte, dezrădăcinat.
Era sărmanul răvăşit,
Cu haina numai petice.
O frunză ici, una colea;
S-a dus la cele veşnice.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-adormi, iubito! ...

De ce stai trează-n miez de noapte,
Iubita mea?! Cu tandre şoapte,
Te-oi adormi în braţe dârze,
Cu calde sărutări pe buze.
S-adormi iubito, legănată,
Doar de privirea mea vegheată!
Din chipul tău să-mi fac oglindă,
Să văd cum dorul mă colindă.
Să te adorm sub cer cu stele;
Ne vor binecuvânta ele,
Cu blândele sclipiri ferice,
Zâmbindu-ne de sus, complice.
Inima ta, de dor zdrobită,
Doar de iubire-i ostoită.
Să te adorm în cânt cuminte
Şoptind duioase jurăminte.
Şi plină de insufleţire,
Să cauţi drum spre izbăvire.
Mă înfăşoară cu-ndrăzneală,
Într-o iubire ce nu-nşeală,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să facem o socoteală!

E prag de seară,
Pentru-a câta oară?!
Aduceţi o coală
Să facem o socoteală,
Să tragem o linie dreaptă
După vorbă şi faptă!
Prea mulţi au murit în chin,
Înecaţi în suspin.
Pierzându-şi răbdarea
Li s-a-ncovoiat spinarea
Şi-au fost retezaţi din şale
De ghimpii din picioarele goale.
Totul a murit ca un vis,
De lespedea prezentului ucis.
Şi lumea n-a amuţit,
Nici n-a înlemnit.
Îşi urmează drumul şi râde,
Cu feţe anoste şi hâde.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă prindă ( După La oglindă de George Coşbuc)

Azi am dat cu capu-n grindă,
Când mascaţii, să mă prindă,
Loveau uşa cu tot zorul,
Cu pumnii sau cu piciorul,
De-a sărit uşa la tindă
Şi zăvorul.

Iată-i năvălind pereche
Parcă apucaţi de streche!
Dintre ei, un ins răsare.
Nu-l cunosc... Cine-o fi oare?
El mă duce, de-o ureche,
La răcoare.

Azi, de-ai fi însuşi vlădica,
Tot ajungi la "mititica".
Uite, vezi, acum iau seama,
Mă-nvăţa de bine mama:
- Fură şi tu ca ciuvica,
Nu da iama!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm copiii! ...

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium şi gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieţii, adesea s-a răsfrânt!

Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viaţă şi căi adevărate
Şi stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.

Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziţi din amorţirea de vise ofilite,
Cu toţii să se-nfrupte din al vieţii festin.

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi şi în minţi!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor şi plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitaţi de-ai lor parinţi...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să rămân nu pot!

Azi călătoresc prin cer,
Să văd ce mister
Şi mai ales pe unde
Se ascunde...
Calc pe urmele norilor
Şi cocorilor...
Toate stelele-au căzut.
Cineva le-a cernut
În râuri şi mare?!
Ce mirare!...
Luna se scaldă şi ea
Într-o vâlcea.
Aleargă cometele,
Cochetele,
despletite ca fetele...
Dintre ele, o stea cu coadă,
Ce neroadă!
S-a sărutat cu pământul,
Ca ploaia cu vântul.
Carul Mare s-a răsturnat

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să salt zidire ...

Să salt zidire numai din cuvinte,
În veci să dăinuie, cât infinitul,
Nu va-nsemna-nceputul, nici sfârşitul-
Doar ruga mea, ce-oi ridica fierbinte.

Să o înalţ din dosnice firide,
Unde poeme vor dospi în faşă
Şi viaţa-ntreagă să mi-o pun chezaşă,
Că fi-vor vii când poarta-i veţi deschide.

Şi de-oi scurma cu mâinile zdrelite,
Ştiind că tulbur înţelesuri caste,
De ritualuri vechi orânduite,

Desferecând puteri iconoclaste,
Voi scrijeli noi rânduri nesfârşite,
Din izbitoare, de neşters contraste.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să socotesc iubirea mea?!

Să socotesc iubirea mea în clipe,
Iubita mea cu trupul diafan,
Când umbra ta, ca pe-un solar cadran,
A prins în trupul meu să se-nfiripe?!

Să socotesc iubirea mea în ore,
Iubita mea cu plete de copt lan,
Cu chip nepământean, de porţelan,
Ce risipeşti parfum de pasiflore?!

Să socotesc iubirea mea în zile,
Iubita mea cu şold rubensian,
Dar să-mi înec dorinţele, profan,
La pieptul desfrânatelor dalile?!

Să socotesc iubirea mea în ani,
Iubita mea cu glezne de cancan,
Păşind la braţu-ţi ca un narcoman,
Când ne-om plimba sub desfrunziţi castani?!

poezie de Mihaela Banu din In cartea Eu râul tău, tu matca mea (iulie 2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!