Mihaela Banu

Şi cu toate astea ...

Doamne, înc-o toamnă răsări din vară!
Iarba mea cea verde palidă-i şi trasă,
Închinându-şi steagul sub greaua-i povară,
Pare că-şi acceptă soarta-i nemiloasă.
Toţi copacii lumii şi-au pierdut vesmântul.
Ramuri speriate tremură golaşe.
Şi-au văzut tot straiul sărutând pământul,
Frunză după frunză, în culori gingaşe.
Păsările zboară-n locuri primitoare,
Până-n primăvară când fac cale-ntoarsă,
Pe aripi de vânturi, pe plutiri de boare,
Când din larga zare, stoluri se revarsă.
Doamne, înc-o toamnă număra-vom iară!
Frunzele sunt stoarse de culori şi vlagă,
Înşfăcate vajnic de a morţii gheară.
Şi cu toate astea, toamna mi-este dragă!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu şi floarea ...

Plâng pentru floarea-ncorsetată
În ale iernii ace reci,
Ce cu sclipiri de nestemată,
Se-nclină lin, pe drum când treci.
Încremenită-n aşteptare,
La fel ca ea, adăst şi eu
Şi tremur toată-a nerăbdare,
Să te zăresc sub geamul meu.
Dar iarna cu-ale ei capricii
Şi braţul timpului ne-nvins,
Ne-nchid în sumbre edificii,
De nestrăpuns, de neatins.
Şi eu şi floarea, împreună,
Tânjim după un cald sărut;
Ea timpului plătind arvună,
Eu dragostei cerşind tribut.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a făcut la mine scară

Un paianjen trage sfori
După el, sub subsuori
Şi-mpletind din ele plasă,
Din saliva lui cleioasă,
Când se urcă, când coboară
Şi-a făcut la mine scară.
Între tavan şi perdele,
A săltat câteva schele.
Şi deşi avea bucate,-
Două muşte fezandate,
S-a gândit că-i chilipir
Să îmi fie musafir.
Aşa că ce-i pot eu face,
De la mine-n casă-i place?!
Cum lui nici prin cap nu-i trece
De la mine ca să plece,
Iar eu nu pot să decid
Musafiru-mi să-l ucid,
Mai pun un tacâm la masă,
Să se simtă ca acasă!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvind un colţ de Rai, zis România

Bat clopotele-n turla catedralei,
Vestind un veac de la reîntregire;
Precum în Alba-n Ţara Românească
Şi în Moldova, semn de pomenire.

Croit-au 'naintaşii mândră ţară
Cu-Ardealul alipit la principate,
Cu naţii felurite-ntre hotare,
Trăind neprigonite-n demnitate.

În tot acest răstimp, sărmana gloată,
Decenii de-mpilări, nesiguranţă,
A trebuit să-nfrunte, fără crâcnit,
Păstrând în gând de neclintit speranţă.

Batut-au drum la potentaţii vremii...
De-atâţia ani sătui de mers cu jalba,
Sub steag uniţi, luând destinu-n mână,
Glas dat-au Rezoluţiei la Alba.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solie de pace

Din vremea primului bard, pisicile merg pe gard,
Pe când câinii, mai nerozi, umblă cu covrigi în cozi.
Şi ca din senin iscară, cu insulte şi ocară,
Tărăboi şi tevatură, drept la noi în bătătură.
Declarând război pe faţă, sângeros, fără speranţă,
De atunci se ceartă-ntr-una, cât e ziua, cât e luna:
- Vezi-ţi de oasele tale, că îţi curg din gură bale!
Ia păzeşte bătătura, latră cât te ţine gura!
- Bine că eşti tu deşteaptă! Vezi, stăpânul te aşteaptă
Să dai printre şoareci iama, să le faci degrabă seama,
Că s-au cuibărit în şură, rozând tot ce prind în gură,
Iar în pod sau în cămară, zici că e peron de gară!
Te credeam mai înţeleaptă! Torci, când şoarecii aşteaptă
Să mănânce caşcavalul?! Dormi, când pândeşte rivalul?!
- Ce să-ţi spun, mare mirare, stai cu coada-ntre picioare,
Pe când hoţul dă târcoale la ţarcul cu animale.
Stai la soare, cocoloş, tolănit, precum un moş...
- Bine că torci stând pe labe, cot la cot cu alte babe...
- Ştii ceva, vezi-ţi de treabă! Eu-s frumoasă, nu sunt babă!...
- Las' că tu ai început; să dormi cum ţi-ai aşternut!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă de iubire ...

Şiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristeţe,
Din gânduri ştrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum...
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,
Înzăpezite în trecut.
Aducerile-aminte
Mă fac să râd, să plâng...
Cercetez cu sufletul trecutul:
Lumină şi întuneric...
Caut cu-nfrigurare spre nori.
Doar urme de paşi se zăresc
Călcând pe comorile vieţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperietoare ...

Cu pălăria pe-o parte
Mânecile fluturate,
Proţăpită în prăjină
Are-n pază o ţarină.
Toată e cusută-n aţe,
Răstignită-n cruci, de braţe.
Stă legată în curmeie
Aruncând cu reteveie.
Parcă merge-n papainoage
Ca nebunul fără doage.
Când vântul în pale bate,
Ciorile fug speriate.
Fug şi vrăbii, zboară grauri,
Alungaţi sunt pe coclauri.
Paznicul e de ispravă;
Nu stă niciun bob zăbavă.
Nu vrea casă, nu vrea masă,
Stă şi-n noaptea-ntunecoasă,
Fără să ceară simbrie,
Pân' ce straiul se sfâşie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprinţara primăvară

De ea mi-aduc aminte
Şi am visat-o iară,
Fiind ca mai 'nainte
În verzile-i veşminte,
Sprinţara primăvară.

Parc-o ţineam în braţe
Trezită din visare,
Cu părul pus pe moaţe,
Gata să îmi agaţe
În piept, un ram în floare.

Mereu seducătoare,
Atât de vie-n minte,
Treceai printre răzoare
Cu faţa zâmbitoare,
Curată şi cuminte.

Venirea ta mă-mbată.
Tu, dulce primăvară,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai drept, române!

Stai drept, române, fratele meu drag,
Rămas acasă, sau plecat pribeag!
Peste stejarii seculari şi brazi,
Ce se întind până-n Carpaţi şi azi,
Peste câmpiile cu galben spic,
Podgorii şi livezi după tipic,
Răsună cânt de jale românesc,
Că prea mulţi glia noastră jefuiesc.
Îţi saltă capul înjosit popor!
Mai-marii ţării-şi fac un viitor,
Doar pentru ei şi neamul lor de hoţi,
Că tu, să te descurci prin legi, nu poţi.
Şi cu cât eşti mai bun şi mai cinstit
Ai dreptul doar să mori sărac lipit.
Ştiu că de-a lungul vremii ai fost blând,
Tot suportând vreun jug, ori amânând
Să ceri dreptatea sfântă pentru-ai tăi,
Când ţara ţi-e condusă de clămpăi.
Ne pleacă-acei ce-aici au ostenit
Să credă-n vise de neîmplinit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!

Între mii de stele ce lucesc pe cer,
Să fie şi steaua-mi, încă eu mai sper!
Plină de uimire... nu-i posibil, zic!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Fac o socoteală, adun stea cu stea
Şi îmi iese lipsă tocmai steaua mea?!
Noaptea următoare, cât stele sclipesc,
Vin nerăbdătoare să le socotesc.
Nor răzlet şi-ntinde peste cer urzeala
Şi hain, îmi strică mie socoteala.
Vântul se zborşeşte ca un om candriu.
Stele-s sub pulpana-i de la anteriu.
Parte din vedere cum mi-a obturat,
Stau şi adun stele pe metru pătrat.
Restul se-nţelege, la cub le ridic...
Steaua mea-i acolo; sigur ceru-i mic!

poezie de Mihaela Banu (29 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!