Poezii de Mihai Duțescu
Ave Maria
Prins în măruntaiele lucrurilor ca Iona,
mă zbat între oasele arborilor, ale zidurilor
între vasele cu sânge ale cărților
și tablourilor, în casa asta în care trăiesc
mă ghemuiesc lângă tâmpla pianului
lângă inima icoanei
ce faci acolo, întreabă sufletul
când mă vede cu lacrimi de sânge
pe față, când mă vede cu ochii
lucrurilor curgându-mi pe față
încerc să găsesc un loc unde răutatea
nu mai lovește, unde muzica nu e atât
de sfâșietoare și întrebările atât de multe
ascultă, îmi spune sufletul
și oboiul începe să cânte
într-o catedrală venețiană
Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum.
Benedicta tu in mulieribus, et
Benedictus fructus ventris tui, Iesus.
...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi
dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30
ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba română
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii și răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munții cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața
Viața care ne-a fost hărăzită
de bunul nostru Dumnezeu
e o taină fără sfârșit,
chiar dacă vi se pare că
sunteți atotcunoscători.
N-o să înțelegi niciodată
cursul destinului
tu, om fără minte
care ți-ai pus pe față
masca lui Dumnezeu.
Puterea e mai trecătoare
decât zborul păsării,
mai instabilă decât tremurul
apei la țărmuri.
Puterea ta, omule, e doar nisip,
el e regatul tău
atotștiutorule,
atâta meriți!
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stare zen
Mă încearcă o stare Zen, o liniște
albă ca privirea orbilor
v-am spus: mânzul se naște în afara
iepei, vorbele bietele se nasc în afara
gurii, numai inima e înăuntru.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua ta
Nobil îți șade cearcănul mâinilor
infinita amiezei paloare,
când asculți vaietul săptămânilor
pe pavajul curții interioare
tropotul cailor și vechea trăsură
a visului blestemat să te poarte,
în dragoste nu există măsură
așa cum nu există în moarte
totul este în fond rugăciune
ca și cum ar fi prima oară
și curg săptămânile ca nebune
și cafeaua ta e dulce-amară.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăul
Călăul e îmbrăcat elegant
cu haine cumpărate la Prada,
are degetele pătrate, dar curate,
își spală în fiecare seară unghiiile de sânge
cu periuța de plastic albastră.
călăul are și el tristețile sale,
bunăoară când i s-a îmbolnăvit canarul
sau când i s-a spart țeava din baie,
mai suferă pentru bătrâna lui mamă
care e paraplegică.
în rest toate bune, omoară cu dibăcie,
nimerește perfect cu satârul
locul dintre vertreble 5 și 6
în zona cervicală.
mai sunt, ce-i drept, și întâmplări neplăcute:
Maria Antoaneta l-a călcat pe picior,
din greșeală,
când s-a urcat pe eșsafod
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci!
Timpul acesta nu e al meu, știu ce mi-ați
făcut, netrebnicilor, eu sunt altundeva, în
altă țară, în alt oraș, în altă lume,
m-ați așezat în trupul acesta străin
fiindcă am visat prea mult
m-ați așezat în carcasa asta de carne
fiindcă v-am sfidat cu femeile pe
care le-am avut, cu versurile
pe care le-am scris
amintirile sunt polița secretă
care mă torturează în fiecare zi
îmi iau treptat vederea, îmi fac
mâinile să tremure, mi-au luat
părul și umbletul drept.
trupul acesta nu este al meu, știu ce
mi-ați făcut, netrebnicilor, mă lăsați
să mor în trupul acestui bătrân
hai, biciuți-mă, biciuiți-mă...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un orologiu
Înveșmântat în flori de gheață
treceam prin ierni, treceam prin veri,
te-am așteptat întreaga viață
ca să apari de nicăieri
un orologiu grav, de apă,
bătea exact, dar nu-l credeam,
avea o pasăre drept pleoapă,
ploua cumplit, stăteam la geam
doar mâinile împreunate
s-au sărutat până-au murit
acum știu c-aveai dreptate
noi doi veneam din infinit.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneția
Mi se injectează serul luminii
hai dezântunecă-te îmi șoptește
sufletul, dar eu văd cum catedralele
se acoperă de sărutul timpului
cum sânii tăi coboară către pântec
ca niște pungi goale de bomboane
mi se injectează serul iubirii
hai uită totul, mi se șoptește,
uită că orașul acesta a fost fastuos
că aici a compus Vivaldi Anotimpurile
îmi șoptește sufletul, dar eu sunt făcut
din amintiri ca un joc de pietre colorate
eu nu am decât ce nu se vede
Acum mă înnoptez...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mihai Duțescu, adresa este: