Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mircea Florin Șandru

Poezii de Mircea Florin Șandru

Bonsai

Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarț,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.

poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Și eu adormeam ca într-un hamac, și îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfășura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin și a scorțișoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Și ne așezam în iarbă. Îmi ținea capul în poală
Și îmi cânta un refren pe care îl știu din copilărie.
Avea o blândețe nesfârșită, îmi atingea pleoapele,
Mă mușca de colțul urechii. Îi simțeam picioarele,
Îi simțeam pubisul; auzeam sângele
Cum șuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt și azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna și aveam senzația că mă nasc din nou,
Că aș putea să încep o viață nouă.

poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec pentru Ana

Nu mai e mult și voi trece dincolo,
În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat
În care am stat cu Ana nopți și zile. Dulce era gustul ei,
Sălbatic era trupul ei, adânci erau ochii ei, ochii ei negri.
Când se lăsa seara, când draperiile erau trase, când focuri mici
Pâlpâiau în șemineu, îi desenam flori pe piele.
Parcă toate mă dor. Aud și acum forfota sângelui,
Cântecul ploii, coapsele ei frecându-se sub cearceaf,
Un sunet împurpurat strălucind în carnea ei
Și în carnea mea; o muzică venind de dedesubt, un plânset venind
De deasupra. Un buchet de forsiția, un arbust de ceai, o rodie,
Un coș cu nuci, un tort aniversar, fusta ei roșie
Uitată pe scrin, albeața trupului ei, perle în cutii negre, de piatră.
Toate acestea trăiesc, sunt săpate în foc,
Cortexul meu fumegă; din cenușa lui un heruvim albastru zboară spre cer,
Apa nopții se prelinge în picuri mici; o, eram tânăr, o, eram tânăr.
Dar acum nu mai e mult și voi trece dincolo; ființa se va despărți de ființă,
În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat,
În care am stat cu Ana nopți și zile.

poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O fiară desăvârșită

I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.

poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toate se sting

Toate se sting, se decolorează, amestecate iau forme noi,
Vântul cără nisip, îl așază peste orașe, croiește
Estuare și dune. Straturi moarte, straturi vii,
Femelele nasc pui, turme; masculii
Se însângerează unii pe alții. Din sămânța mirositoare
Se înalță vietăți, împânzesc câmpul,
Oceanul și cerul. Carne și pene, oase și ochi,
Care devorează lumina, care pipăie prada,
O lume organică plutind pe apă, lipindu-se de pământ,
Înfigându-și gheara în stâncă. Clipa arde,
Își lasă cenușa ei orbitoare, se primenește,
Din putreziciune crește lotusul uriaș, forța lui
Se simte o mie de leghe. Cu coapsele ei
Lupoaica întâmpină dimineața, lingând puiul,
Pământul scoate aburi, gâlgâie de ape freatice,
De rădăcini, de metale. Inima bate abia auzită,
Împinge sângele, ține moartea la depărtare,
Apoi se oprește; cade în gol, în abisul
Negru și rece.

poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerul pe gheața subțire

De ce m-ai părăsit, de ce m-ai părăsit? îi strigam
Îngerului care dansa pe gheața subțire,
Dar el nu auzea, era beat de lumină,
Era beat de muzică, era beat de iubire.

Eu al cui sunt, pe mine cine mă apără?
Cine va sta în preajma mea ca un scut?
Întrebam mereu, dar el nu spunea nimic
Și din când în când se făcea nevăzut.

Valsa nebun cu femeia aceea albastră,
O pământeancă neînchipuit de frumoasă,
Ningea sălbatic peste gheața subțire,
Voiam să plec, dar nu mai știam drumul spre casă.

Când dintr-odată îngerul m-a privit,
A întrerupt dansul și a venit aproape de mine,
M-a mângâiat pe față și doar atât mi-a spus:
Ține tu aripile și ai grijă de tine.

poezie de Mircea Florin Șandru
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Învață-mă din nou jocurile dragostei

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai știu dulceața trupului de femeie,
Lasă-mă să te țin în brațe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creștet,
Lasă-mi simțul tactil să-ți descopere încet
Pielea gâtului și a coapsei. O, tu ești
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii.
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru mine,
Ea e perechea mea și ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îți spun,
Învață-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.

poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am prieteni puțini

Am prieteni puțini, sunt un singuratic, și ea îmi spune
Că e un semn rău, că trăiesc departe de lume,
În copilărie mi se spunea "Lupul".
Stăteam pe malul râului și aruncam pietricele,
Citeam enorm, fumam în closetul școlii,
Noaptea, sub imensul frăgar, ascultam
Fojgăiala insectelor. Câte un tânăr murea
Acoperit de avalanșă, la munte.
Bărbații îi puneau brazi la mormânt și îi cântau
La pomană pălinca făcea în cană mărgele.
Era ca la nuntă, dar eu, în colțul mesei, încrâncenat,
Îi priveam cu ochi sticloși și îmi doream
Să nu le mai văd fețele tâmpe.
Apoi la oraș, când beau bere și râgâiau,
Și erau fericiți și își apropiau de fața mea degetele lor unsuroase,
Privindu-mă ca pe un animal ciudat,
Pe când eu trăiam o stare de scârbă.
Și azi umblu de unul singur noaptea pe străzi,
Poate că am ceva sălbatic în priviri și mă apropii cu teamă de oameni.
Am prieteni puțini și ea îmi amintește:

[...] Citește tot

poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soarele negru

Soarele se spărgea în fragmente de lavă tăioasă,
Zdrobit de vid, de marile forțe contrare,
Se întunecase definitiv și era frig la tine în casă,
Toate stelele și planetele căzuseră în mare.

Zidurile și pietrele începuseră să se spulbere,
Scrâșneau toate lucrurile în casa ta,
Fierul, arama, argintul se făcuseră pulbere,
Materia stătea chircită în sinea ei și urla.

Nu te mai zăream în întunericul înghețat,
Nici măcar trupul tău nu mai adia lângă ușă,
O să murim! o să murim! am strigat
Și te căutam ca un orb prin cenușă.

Dar deodată s-a întâmplat ceva miraculos,
Ai aprins o torță pe brațul tău stâng,
Doamne, femeie, am spus, tu ești Iisus Cristos
Și m-am lăsat în genunchi, și am început să plâng...

poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca silabele unui mare pian

Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și
Tot ce îmi place mă odihnește. Cunoaște-mă!
Spune noaptea, cunoaște-mă!, spune sufletul,
Cunoaște-mă! spune lumea de forme a nopții.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena
În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă.
Veniți sunete!, spun, veniți sunete!; și ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate și mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca niște forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți,
De vântul subțire al nopții. Aș putea alcătui viața
Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, orașele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,

[...] Citește tot

poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Mircea Florin Șandru, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook