Mircea Popişter

* * *

Mergând după adevăr, nu oboseşti;
Alergând după bani, nu trăieşti;
Cunoscând iubirea, nu răneşti.

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Singur si pierdut,
Am decazut in durere,
Ce ma tine ca detinut,
Pe insula numita tacere.

Cu sufletul trist si indurerat,
Strig si blestem intr'una,
Cum de mie mii s'a intamplat?
Sa nu pot iubi pe nimeni, nici macar una?

Vreau sa o simt,
Vreau sa o iubesc,
Dar de ce ma mint?
Cand de fapt pe nimeni nu intalnesc..

Ce sa fac?
Unde sa ma duc?
Spune'mi te rog Doamne un leac,
Sau arata'mi pe unde s'o apuc!

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expersii

Un capitol nou a început,
Şterg totul din urmă, gata,
Pun în minte cel mai falnic scut,
Şi ies în lumea asta ce-i făcută de-a gata.

Dar sunt atacat încontinuu cu săgeţi,
Vin din toate părţile,
"- De ce în mine tot trageţi?"
Cu ale voastre expresii umile?

Nu am scos din teacă sabia cuvintelor,
Pentru a începe un război al vorbelor,
Aşa că vă ordon să încetaţi acum!
Fiindcă în final, nu veţi câştiga nicicum!

Armistiţiul nu a fost acceptat,
Şi aşa am intrat în război,
Unde am luptat, luptat,
Zile, nopţi, prin soare şi prin ploi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinţă la adevăr

Între adevăr şi minciună,
Există un gând
Care poate face lumea mai bună,
Sau să o menţină cum este acum, plângând.

Degeaba cerul este albastru,
Viaţa nu pare să fie roz,
Toţi parcă prevestesc dezastru,
Dar le pasă? Da, de un câştig la loz.

Natura moare încet,
Pământul nu mai rodeşte,
Ele nu pot fi lipite cu aracet,
Dar omul? Mai gândeşte?

Se aşteaptă o minune,
Şi pare că a venit,
Instanţa strigă: "Evaziune!!"
Şi puşcăria: "Bine ai venit!!"

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!