Poezii de Mugurel Pușcaș
Vino mai aproape
Vino mai aproape...
Pajiști de stele-ntre noi...
Noapte de vară
Împărățind ancestrală.
Vino mai aproape...
Câmpuri cu maci și-amintiri
Mângâie clipa,
Timpu-și întinde aripa.
Vino mai aproape...
Păduri de verde-aburind,
Spre dimineață
Îndreaptă a noastră viață.
Vino mai aproape...
Stau licuricii covor...
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul vechii Dacii vrem
Când peste Prut rusificat-au Țara,
Iar alții vor enclave în Carpați,
Să ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre frați.
De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc -
S-au pripășit și alții... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.
Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confrații au uitat de Mușatini.
Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aștepta să vină Ceasul Bun.
[...] Citește tot
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De Sânziene
Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc... Coronițele cad...
A vieții cunună aș vrea să revină,
Dar țigla e udă sub lacrimi de jad.
Se tânguie clopote-n vechea biserică,
Surâd sânziene pictate pe cer,
A mamei cunună n-a vrut să rămână....
Demult, îngropată-i sub lacrimi de ger.
În sat pregătite-s în corlițe seceri,
Recoltele-așteaptă, țăranu-i avid,
Eu, secera morții, nicicând n-oi ierta-o...
Mi-a dat amintirea... Azi, câmpu-i arid.
Și plâng sânziene când rupt le e trupul
De mâini plămădite în câmpuri cu dor...
Eu trec mai departe... Sărut, trist, o cruce,
Iar viața îmi pare floral, trist, decor.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-n octombrie
Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuși, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Și-i ciudat,
N-ai ochii verzi.
Pocalul tău cu must de cer,
L-am deșertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb și fier.
Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi și lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.
[...] Citește tot
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Plouă rar... Pe trotuar,
Din asfaltul de cleștar
Aburi ies ( fără sens...),
Doar se vor întoarce iar...
Doi țigani, veterani,
Se ascund... Grăbiți?... Tiptil!...
Răcoriți?... Amețiți
De rachiu, sub coviltir.
Un bătrân chel și spân
Mânios se uită-n sus,
(- Plouă des, fără sens,
Am făcut aseară duș...).
Tac... Privesc... Mă crucesc!...
Doua țațe șed în drum,
Nu e rost de adăpost,
Când e clinci de bârfă, acum.
Râd... Mă mir.... Ce delir!....
Ies și eu... ( Plouă mereu...)
V-am mințit!... Păcălit!....
Ceru-ntreg e-un curcubeu.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi pleci, niciodată!
Să nu pleci niciodată! Să nu-mi pleci!
Vreau să te am la pieptul meu, pe veci!
Sunt mângâiere, sunt cuvânt, sunt scut,
Nu e destul? Ce ți-ai dori mai mult?...
În primăveri sau în decorul alb,
Ai locul tău în mine, pururi cald,
Te voi înmuguri, te voi iubi,
În veri, în ale toamnei elegii.
De ce să te abați din calea ta?...
Iubită ești, cum n-a fost nimenea!
Străine ploi te vor răni pe drum,
Poeme, visuri deveni-vor scrum.
Tu ești a mea, eu sunt al tău! Suntem!...
Un delicat, superb, tainic tandem,
Ne e iubirea cântec, floare, zbor,
Nu-i loc de gând hain, amăgitor.
[...] Citește tot
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mugurel Pușcaș, adresa este: