Poezii de Nicolae Mătcaș
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Primească-mă Ghirai cu tot alaiul,
Propună-mi tot haremul și seraiul,
Promită-mi mana cerului și raiul,
Doar m-oi lăsa de sânge și pământ,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu neamul, pătimitul, nu mi-l vând
Chiar dacă-ntreg imperiul mi l-ar da.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.
Să-mi ia Ghirai și apa, și mălaiul,
Să mă usuce-n temniță ca paiul,
Pe chip să-mi înflorească mucegaiul,
Doar m-oi lăsa de lege și cuvânt,
Să știe el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu limba mea română nu mi-o vând
Chiar dac-ar fi și limba să mi-o ia.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Și românească-mi este țara mea.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș din Coloana Infinitului (2003)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În limba română
Fratelui ucrainean de
crez și suferință Ion Dumeniuk,
căzut în marea bătălie pentru limba română din Basarabia
De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,
Îmbrăcat ca ascetu',-n târsână,
Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai
Să m-aline în limba română.
Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi
Din genunile apei vreo zână,
Pizmuiți-mă, frați, ori destinu-mi deplângeți
În duioasa mea limbă română.
Când s-a da la hotare bătălia cea mare
Și-oi sta scut pentru-a Țării țărână,
Voi urați-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul
Și doinind tot în limba română.
De va fi să-mi trădez al strămoșilor crez,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș din Surâsul Giocondei (1997)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe furturi pus și pe căpătuire
Ací spre est, ací spre vest i-i prova.
Catargu-ntoarce cum îl bate vântul.
Un mic taifun (feri-mi/ni-l-ar sfântul!)
Ar zvârle-o-n hău, Republica Moldova.
Și nici un șef să-și deie jos veșmântul,
Să-ntrebe-a Hamlet: -Țară, încotrova?
Sărmanii doar le blestemă alcova:
- Dar cât să-i țină, Doamne,-n jilț pământul?!
De ce n-ar suge, noul șef haihui,
La două țâțe: est și vest, din Țară,
Când el, cu mutra lui patibulară,
E rege-n țărișoricuța lui?
Pe furturi pus și pe căpătuire,
De neam să-i ardă? Țară? De Unire?
sonet de Nicolae Mătcaș din Și sunetele sar ca-n prier mieii (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O țară am
O țară am, un neam am și o limbă,
Și-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentații mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.
La Chișinău când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Chișinău mi-i dor de România,
La București de Basarabia mi-i dor.
Același neam, același plai și-același grai
La București, la Herța, Cernăuți,
Chiar de-i străin în țara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuți.
La Cernăuți când cântă ciocârlia,
La București ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuți mi-i dor de România,
La București de Bucovina-mi este dor.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te uită, frumoasă valahă
Te uită, frumoasă valahă,
Cum ninge cu miei peste noi
Și mieii se-adună-n troiene,
Troienele-n turme de oi.
Ascultă, frumoasă valahă,
Cum hăuie vântu-n fruntarii,
Cum urlă lupoaice pe creste,
Se-nhăituie cum palicarii
Și strânge-ți, frumoasă valahă,
Mioarele toate pe plai,
Strunește-ți și câinii, bărbații,
Și flinta pe-o buză de nai,
Și vino la paza cetății:
Onorul de-armân străjuindu-l,
Ne străjuie cinstea și numele
Olimpul, Moscopole, Pindul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă în Basarabia
Un aer pur ca mustul stat din fiert.
Un vis răpus ca zborul unui cerb.
Un timp oprit din pasul său alert.
Un suflet trist ca umbra unui verb.
Din ceruri par să ningă vârcolaci.
Un ger cumplit se-ntinde coviltir.
Se-aud cum cântă scripcile-n copaci
Și-și suflă-n mâini cum morții-n cimitir.
poezie de Nicolae Mătcaș din Azur (2002)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici a fost și-n veci o să rămână
Dainează somnul pruncilor la piept
Și murmurul izvoarelor îngână.
Să deie lupul miercurea la stână,
E-același grai pe mal, că-i stâng, că-i drept.
Ca apa de tămadă din fântână,
În sfânt lăcaș ca haricul transept,
La greu județ - un ócoș înțelept,
Așa e limba noastră cea română.
Cu vorbe din scriptură, port recept:
Altiță, ie, berneveci, târsână,
Icoana sfântă simbol și precept,
Străjer al dăinuirii și stăpână
Aici a fost și-n veci o să rămână
Divina limbă-a noastră cea română.
poezie de Nicolae Mătcaș din Și sunetele sar ca-n prier mieii (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna și ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul și vântul, și cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaștri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaștri sunt munții,
părinții, cărunții,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuțele-n freamăt de râu,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amic mi-i Plato, totuși, adevărul...
Amic mi-i Pláto, totuși, adevărul
E mai presus de toți prietenii din lume.
De l-aș trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, și-n agora-i putred mărul?
Nu poți căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ți ții mestecând la gume.
Sus-pușii-și schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-și schimbă părul.
De veacuri fierbe viața în cetate.
Fărăștiința trece în știință.
Retórii-și vând ideile în rate:
Suiș - căderi, ființă neființă,
Infern eden, putință neputință...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Graficianul
își poartă frenetic arcușul
pe strunele foii
imaculate.
Arcuri. Săgeți. Arcuri. Săgeți.
Linii drepte.
Curbe.
Ovale.
Intermitente
sau neîntrerupte.
Linii și cercuri.
Pisc și genune.
Celest și teluric.
Real și vedenie.
Din arii celeste
răsare
teluricul trup
de fecioară:
cunună de stele,
cascadă de plete,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nicolae Mătcaș, adresa este: