Lista alfabetică a poeziilor
n-am știut
că neliniștile tale
își pierd culoarea
în umbra
cuvintelor...
dezgolindu-mi privirea
am crezut
că tu ești lumină...
"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude..."
n-am știut că-n frunze,
că-n ochii de lemn ai copacilor
ești tu.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Sabyanna
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Si-mi spuneai
ca
eram inceputul si sfarsitul fiecarei toamne,
dar aripile grele ale frunzelor
s-au frant.
E octombrie, draga mea!
nu
stiai ca fluturii de ploaie
te cauta?
Pasul tau, noi..
E toamna, draga mea!
si
povestea toamnei e uitarea...
P. S. Orice inceput este si un sfarsit...
Si-mi spuneai
ca
eram inceputul si sfarsitul fiecarei toamne,
dar aripile grele ale frunzelor
s-au frant.
E octombrie, draga mea!
nu
stiai ca fluturii de ploaie
te cauta?
Pasul tau, noi..
E toamna, draga mea!
si
povestea toamnei e uitarea...
Astăzi florile de tei
nu-și mai lovesc umbrele
de gleznele luminii,
doar surâd la fiecare atingere
a ploii târzii de mai.
Acum nu mai e timp de afecțiune,
când să facem și asta
sfârșim în clipe...
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
Am crezut ca daca ma trezesc
in aceasta dimineata cu ochii inchisi
voi reusi s-o prind pe toamna de umbra.
Presupunand ca afara plouase cu vise uitate
i-am dat vantului adresa gresita a uitarii.
Intre mine si tine e bruma...
bruma aramie...
Știi ieri aș fi vrut să-ți povestesc
despre iubirile mele,
dar cred că timpul
nu ne-ar ajunge.
Ar trebui să prefacem
secundele în minute
minutele în ore
orele în zile
zilele în luni
lunile în ani...
Despre iubirile mele nu pot spune
totuși prea multe...
poate ar trebui tu să le descoperi
începutul și sfârșitul,
tristețile și bucuriile,
uitările și aducerile aminte...
Ai putea să le cauți mâinile,
degetele, genunchii, gura,
ochii, părul chiar amintirile.
Să zâmbesc?
În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul și sfârșitul meu.
închid ochii și strig:
"Și acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ți-e mut.
aseara, pasii m-au purtat
spre tine,
vantule.
gandurile-mi- pasarile albe ale asfintitului,
umbra-mi- dansul himeric al noptii.
eu... cenusa de langa rugul plangerii.
aseara o lacrima mi-a cazut fugar...
tu unde esti?
imi inalt ruga catre tine,
tacere uitata in ultima lumina!
dar privirea?
aseara am zambit printre lacrimile
unui vis albastru...
doar pasii vantului sepierd in zare.
Moto: "C'est fini/ c'est fini la comedie..."
Dalida
Te așteptam la ieșirea din acea clipă
cu brațele deschise, cu inima numai iubire,
însă tu întârziai prin alte minute
poate mult mai scurte ca acesta.
Ștergeam cuvintele nerostite în acel martie
prea rece și prea trist pentru noi.
Eram orfani unul de celălalt,
pierduți printre crengi goale,
fulgi tăcuți de iarnă.
Te știam mai bine ca pe propia-mi palmă...
au răsărit între căile noastre
uitarea, toamna și petalele
triste ale primăverii.
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Raluca Ștefania Mihai, adresa este: