Poezii de Teodor Dume, pagina 25
Umbre
când ochiul surprinde tăcerea
viața devine o peșteră
fără fund
supraviețuirea depinde
de gestul luminii
poezie de Teodor Dume (aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de avarie
înăuntru
o neliniște aproape de inimă
ștrangulează o iubire
se strivesc umbrele
e multă ură și nu vreau
să negociez nevoile trupului
în fașa oglinzii
temerea ascunde realitatea
e ca un fel de scuză
dar las de la mine
îmi unesc palmele
amândouă
atât timp cât
vorbele mele
caută iertarea
sunt golul dintre cele două respirații
prin care aleargă durerea
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt vinovat în ideea că n-am știut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cum să vorbesc despre fericire când știu că
fiecare bătaie de clopot rânduită în spatele crucii
îmi îngroapă mersul în același pământ în care
rătăcesc pașii tatălui meu
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu mai am timp să împart cu nimeni nimic
inima se încăpățânează să mai fie
gestul ce-mi aparține
și atunci
îmi îndoi genunchii și-n acea porțiune de liniște
îmi desenez amintirile
știu că e o simplă întrerupere înăuntru
dar unii cred c-am murit...
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îmi voi colora în alb și negru toate tristețile
apoi o să mă prefac că dorm
doar așa ca să vă aflu intențiile...
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
voi călători prin mine până în ziua în care
voi învăța să trec printre oameni
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din rana adâncită în mlaștina neagră
nu va răsări nimic
nici măcar nimicul cicatrizat
pe respirația dintre ceea
ce am fost și sunt
poezie de Teodor Dume din Durerea din spatele cărnii (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
...Și ce mă fac eu
liniștea îmi apasă umerii
precum genunchii pietrei pământul
cuibărit sub val
și ce mă fac eu
sângele îmi curge sub formă de clopot
cerul printre lucruri devine
una cu pământul
doar durerea mă desparte de el
... și ce mă fac eu
poezie de Teodor Dume (30 ianuarie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețea, un colț îndesat cu nimicuri
știu că nu e bine să te pui rău
cu singurătatea
ca să
nu te stăpânească puterea ei
ai putea să mori din asta
știu
undeva în colțul îndesat cu nimicuri
un păianjen țese din firul nopții
în camera de alături
un bătrân orb joacă șah...
poezie de Teodor Dume din revista Qpoem (aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
