Poezii de Titina Nica Țene
Copilărie pierdută
Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama și de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
având alăturea pe Dumnezeu...
Anii au trecut pe nu știu unde
și mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...
O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părintești,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri oltenești...
Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt și vijelie
și niciodată n-am să mai găsesc,
pierduta mea copilărie...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fiecare zi murim câte puțin...
Cu fiecare zi murim câte puțin,
dar noi de asta nu avem habar,
ne străduim din ce în ce mai mult
să strângem de-ale gurii în hambar.
Nu mai privim un răsărit de soare
și nici o frunză legănată-n vânt,
uitând că viața aceasta-i trecătoare
și suntem doar o umbră pe pământ.
Și trece timpul, așa, pe nesimțite
cum trece ploaia-n zilele de vară
și ne trezim, deodată, Doamne,
că-n viața noastră ni se face seară.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit salcâmii
N-am observat c-au înflorit salcâmii,
treceam pe lângă ei nepăsătoare,
am ridicat privirea-n dreptul Lunii
și florile au luminat mai tare...
M-au îmbiat cu văluri de parfum,
din floarea albă prinsă-n evantai
și mi-am promis că n-o să uit, de acum,
că înfloresc salcâmii-n luna Mai...
Să luăm în seamă aceste flori gingașe,
cu gustul lor cel dulce-acrișor,
și vom putea să trecem peste toate,
mai bucuroși și poate mai ușor...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
BUCURIA LUCRURILOR SIMPLE
Să te bucuri că nu a plouat
și a fost o zi mai luminoasă
că cocosul in ograda a cantat
amintind intoarcerea acasa
Sa te bucuri ca ai cules un mar
Rumenit cu miezul plin de soare
si copilul mic, abia mergand,
ti-a intins, cu mana lui, o floare
Sa te bucuri ca a inflorit ciresul
langa o tufa mov de liliac
[...] Citește tot
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad tristețile din mine...
Se simte primăvara-n aer
copacii deschid ochii-n vânt
și parcă simt cum crește iarba
și ghioceii din pământ.
O altă primăvară vine
Si-mi înfloresc cuvinte-n gură
și cad tristețile din mine
ca florile de pe răsură.
Vino-n pădure să simțim
natura-ncet cum prinde viață
să ne cuprindă primăvara
în nesfârșit-ai dimineață.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărarea
Doamne Te caut mereu
undeva acolo-n cer
și de n-am să te găsesc,
Doamne Sfinte, simt că pier.
Căci nimic nu are rost
în astă lume muritoare
dacă nu putem umbla
pe îngusta Ta cărare.
Ne desprindem tot mai greu
de plăcerile deșarte
și ne temem tot mai mult
de pretinsa noastră moarte.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Case frumoase și triste...
Case frumoase și triste,
pe dealuri împrăștiate,
nimeni nu vă locuiește,
sunteți case-nsingurate...
Pe dealuri împrăștiate,
case frumoase și triste,
mai că-mi vine, când vă văd,
să-mi vărs lacrima-n batiste...
În voi nu e sărbătoare,
nu vă vin colindători,
căci, cei ce v-au construit,
sunt plecați în alte țări...
Puteau găsi bucurii,
chiar aici, la ei acasă,
cum că ar sta cu toți cei dragi,
adunați la aceeași masă...
[...] Citește tot
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia Bătrânei
Stă bătrâna gârbovită
pe o bancă sub un tei,
toate tristețile lumii
sunt ascunse-n ochii ei.
Se gândește neîncetat
la căsuța ei umilă
ce i-au vândut-o copiii
ca să-și construiască vilă.
Dar în vilă n-are loc,
i-au făcut lângă grădină
cămăruță cu un geam
să privească spre lumină.
Căci copii-s ocupați,
se plimbă în jos și-n sus.
Merg chiar la Biserică,
Să-L slăvească pe Iisus.
[...] Citește tot
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil de corcodușe
E iarnă, Doamne și e frig
Un vânt tăios mă biciuie pe față,
Nu pot să cred și nici să înțeleg
Că acuma sunt la margine de viață.
Nepoata mă tot trage înapoi
Cu chipu-i blând și fin ca de păpușe
Și lângă ea îmi pare foarte rău
Că nu mai sunt copil de corcodușe.
Să prind iar fluturii pe deal
Și mama să mă strige îmbufnată,
Să ascult acelaș cântec din caval
Redevenind copilul de altădată
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie pierdută
Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama și de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
alăturea de mine având pe Dumnezeu...
Anii au trecut pe nu știu unde
și mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...
O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părintești,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri oltenești...
Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt și vijelie
și niciodată n-am să regăsesc,
pierduta mea copilărie...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Titina Nica Țene, adresa este: