Tudor Gheorghe Calotescu

Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii

de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
aşa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naştere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
şi eva
şi păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorinţă
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne

poate că a zâmbit un pic şi ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau şi niscai stele
un pic de soare
o lună
şi alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se micşorează cu fiecare zi

iar eu nu mai ştiu să aştept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naşte
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt şi rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet

lumea asta se micşorează cu fiecare încercare de a o lărgi
şi îmi era aşa bine să o ştiu infinită
îmi era aşa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat

lumea se micşorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este graniţa dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele
între două stări de agregare
punte între căutare şi adevăr
coridorul strâmt dintre trup şi reîncarnare
răspunsul tuturor întrebărilor
sau simpla acceptare a necunoaşterii
prin imposibila zbatere de cocon
în căutarea curcubeului
ori o simplă clipă de înălţare ideatică
între două eternităţi
deşi lumina nu este de două feluri
iar întunericul niciodată unic
se împletesc firesc
întotdeauna împreună în noapte
aproape niciodată la un loc ziua
între ele umbra
locul celor nehotărâţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este graniţa dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare şi adevăr
coridorul strâmt dintre trup şi reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoaşterii
sau poate clipa de înălţare ideatică între două eternităţi

lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc aşa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc şi pentru umbră
locul celor nehotărâţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut bătrân şi înţelept

nimeni nu gângurea ca mine
ţipam retoric şi căscam filozofic
toţi mă credeau pe cuvânt
mă iubeau ca pe o minune dintr-o zi de 13
dar cu cât apăsarea idioată a gravitaţiei
se tot lăsa pe înţelegerea mea siderală
am devenit din ce în ce mai tâmp
nu mai ştiu să ţip întrebări deştepte
nu mai emit enunţuri axiomatice asumate
ca şi cum firescul nu ar mai fi aşa complicat
ba pot spune că am învăţat o tăcere tristă
cu fiecare nouă diplomă agăţată de tavan
iar într-o zi o să mor din prostie
mult prea tânăr ca să mai ştiu ceva
întors cumva la primele mele cuvinte
şi nu va niciun bai

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în ţara mai mult ca perfectului

nu pe un picior de plai
nici pe o gură de rai
ci chiar în mijlocul veşniciei reflexive
acolo unde până şi pefectul este simplu
întotdeauna la timpul trecut
ca în lumea poveştilor nemuritoare
din vârful limbii olteneşti
iar viitorul are nevoie de un ajutor imperfect să existe
şi e mai degrabă apropiat
ca şi cum s-ar vrea rapid trecut la mai mult ca perfect
ca să nu cumva să am vreme să mă rătăcesc idiot în acum
am să plec dincolo behăind
ca o mioară căpiată lovită de streche
iar în lână vor căuta îndelung rădăcinile unui măr
pe când lupii vor cânta cu limbile ascuţite
un fel de trei iezi cucuieţi
ce seamănă atât de mult
cu imnul somnoroşilor
din atlantida

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am predat demult la magazie

ca un bun de inventar
cu oarece valoare imputabilă
numai bun de agăţat într-un cui strâmb
ca o dovadă aproape vie
despre moarte
precum oboseala aceea ca un somnifer bun
dintre două îmbrăţişări ultimative
şi un sărut pe ochii închişi
ca o pavăză subţire
între nimic şi o eternă visare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat de amatori

am totuşi calitatea unui viitor ucigaş în masă
pot elimina cu tandreţe de îndrăgostit
fără ură cu delicateţe chiar
toate rădăcinile care leagă zborul frunzelor
ucid cu răbdare pădurea pentru un singur cuib
între timp revolta îmi lărgeşte atriul drept
cuprinde necuprinsul prin ventriculul stâng
îmbracă tăcerea stelelor în cuvinte
nu întotdeauna coafate să nu zic despletite
apoi cu un zâmbet meseriaş ascund toată durerea

doar sunt profesionist ce mama mă-sii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş înveli cu frunze galbene

cum am găsit odată un pui de căprioară
dorinţa de a-l atinge
ca şi intenţia de a-l încălzi
erau pur şi simplu normale
dar sigur pe foarte aproape
inima căprioarei bătea disperată
aşa că m-am abţinut
să nu-i stric chimia
dar m-am tot rugat de atunci
să nu-l găsească niciun carnivor
dar nici pe mine
deaorece uneori mă simt aşa
numai bun de acoperit cu frunze
să nu mă găsească iarna ne-nvelit
iar primăvara să-mi crească prima frunză
să fac fotosinteză cu cerul
să-mi gâdile fluturii noua viaţă
iar ploaia să-mi plângă dorul de tine
să văd şi eu cum e să rodesc
să-mi răspândesc trupul prin toată pădurea

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşez în mijlocul furtunilor şi închid ochii

la urma urmei aşa pot să răsucesc şi galaxiile
ce nu face un poet în delirul său
doar tu ştii cât de tare mă dor oasele
de câtă veşnicie se înşurubează într-o scoică
absurdă socoteală de cuvinte făcătoare
minunile tot nu se acceptă în calculul bugetelor
dar poate un pic de hazard nu ar strica
m-am săturat de regula de trei simplă
(fie vorba între noi ăştia care numărăm până la zero
aşa de-a doua de-a treia sau de-a infinita)
tu oricum dansezi doar noaptea
când cu un bec când cu luna când cu steaua polară
iar dimineţile te găsesc cu aripile arse sau îngheţate
îţi suflu din adâncul acesta necuprins
apoi te dăruiesc florilor de cireş
să te îmbeţi şi tu măcar o dată
aşa cum umblu eu bezmetic prin lumea ta

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!