Poezii de Vasile Dâncu
Cântec ciobănesc
Și ieri și azi cioban
cu oile pierdute
alerg înspre locul unde aud
tălăngile verbelor sunând.
Trec peste măguri,
prin ierburi învățate
de multe milenii
cu răbdarea.
Ies neguri din văi,
dar turma...
turma nu se arată.
O, de aș zări
măcar amăgitoarele pietre albe
și eu aș juca de bucurie
ca flăcăul din baladă.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre sat
Domnii mei,
acesta-mi este satul
de cinci milenii
ninge peste el.
A dus pe umeri ca Sisif pietroiul
toate orânduirile.
Sfâșie pânza norilor lui,
câteodată în zori
pare agățat de cântecul cocoșilor.
Nu-i apărat de nici un meterez
că n-are averi ascunse.
A stat și stă în vânturile sorții
blajin și resemnat,
ca un cioban cu fluierul la brâu.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocorii
Fără busolă pe-al cerului ocean
ating intotdeauna
țărmul așteptat.
Crezând in aripi,
in neîntreruptul zbor
întinderile lumii le străbat
plini de speranțe.
În inimi duc conturul
altor continente
demult coborâte in adâncul mării.
De-ar fi să zburăm
cu ei in depărtări
pururea in suflete-am purta
obrazul
stejarilor de-acasă.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealul
E dealul mânăstirea
la care ne închinăm
când îi urcăm agale potecile de lut.
Sub el trăiește satul
demult ocrotit
de cea mai părintească neclintire.
Se îmbracă vara-n ierburi,
pe-alocuri toamna-n holde,
cândva cerul i se așeza pe vârf.
Trăgeau bătrânii fânul
la vale pe costișe
legând cu lanțuri roțile căruței.
Acum sunt dedesubt,
poate înjură norii
când ploile verii le udă pologul
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fixare
Fixat sînt pe veci pe-o culme de deal,
n-am zepelin, n-am aripi
doar bietul dor de ducă
îmi poartă gândul
prin multele cetăți.
Mi-s drumurile scurte
și se suprapun ca firele de ață pe un ghem.
Nu știu nici una din marile minuni
ce trebuiesc văzute
măcar odată-n viață,
nici jalea atâtor dezrădăcinați
dorind să-și așeze
numai pentru o clipă
tâmpla pe o glie
în satul lor natal.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roțile
Tot altfel de căruțe
aleargă pe șosele
sfidând pe trecătorii
cu toiag
atât de rari
și atât de sfioși.
Mereu limuzinele
își schimbă culorile
și farurile,
și pe cei de la volane.
Numai roțile-au rămas rotunde
rostogolindu-se
de patru mii de ani.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul
Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-și caute norocul
În jurul lui se învârte
și se tocește lumea.
Iată pe dealuri clăile de fân-
cușme uriașe de neînvinși haiduci.
Aici mi-e patria
și ale copilăriei
picioare desculțe
ce-au sângerat prin miriști...
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tata
Tata a rezistat
la optzeci și trei de rotații pe orbită
navigând,
ținându-și în mâini sapa,
pe astronava
numită Pământ.
Trecuse prin două
conflagrații mondiale
ca artilerist
și săpător de tranșee.
Spunea că a văzut
oameni pulverizați de obuze
și execuții cu mitraliera.
Zicea că nu-i în lume
mai mare fericire
decât pacea și liniștea grădinii.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tata și Hemingway
Tatăl meu la douăzeci de ani
fără voia lui
a ajuns cătană la impăratul.
A fost in Galiția și în Italia.
A participat la bătălia de la Piave
unde a luat parte
și Hemingway
despre a cărui existență
nicciodată n-a știut nimic.
Amândoi și-au luat
adio de la arme.
Fiecare in alt fel dându-și seama
ce inutil era
războiul lui Franz Josef.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Înecatul a murit
în gând
c-o sabie imaginară
de care dorea
să se agațe.
Și-ar fi vrut să-și aibă
ambele palme tăiate
și acel tăiș să-l poarte
talisman...
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Vasile Dâncu, adresa este: