Viorica Iliescu

* * *

e mare,
mult prea mare isteria
ce ne cuprinde
vrând - nevrând

tu
cel de la colţul străzii
chiar tu
acela care vinzi ziare
sufoci un zâmbet într-o mască

tu
închizi ghereta pleci
cu pas şovăitor
pe dunga umbrei tale
fără să ştii încotro te îndrepţi
şi unde duci cu tine
cheia

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

avere n-am
imi pun opincile în traistă
şi vin desculţ acasă
Mamă
de mă primeşti
să-mi laşi doi rugi de mur
în prag
de nu
altă avere n-am
îmi pun opincile în traistă
şi plec spre nicăieri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cum de iubeşti
urma ştearsă de ultima ploaie
căzută pe gura fântânii
dependentă de iarbă

nu ştiu cum poţi să iubeşti
gura arsă a femeii cu o mie de feţe
dragul meu
bat nopţi cu ninsori viscolite
lângă poarta rămasă deschisă mereu
dragul meu
chiar nu mi-e foame de vreun adevăr
îmi este doar sete de absolut
şi timpul rămas joc de puzzle
transformă-l tu în lacrima ce cade
secundă-n cadranul din cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi piatra albă
are un destin
cum piatra neagră
are.

pe care s-o ador,
la care să mă-nchin,
pe care s-o ascult
între vibratii?

deasupra golului vecin
fac piruete
fără să-mi pese de culoare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când ai plecat
s-au schimbat multe aici
glicina s-a urcat agresiv
pe ţeava de gaze
a rupt fără milă burlanul
iar ploaia îmi cade-n odaie
căţeii sunt bine a murit foxy
sunt sigură ea a ajuns lângă tine
două galaxii mai încolo
dani s-a măritat a fost o nuntă frumoasă
pe ponton n-a venit niciun preot
cică n-avea derogare să oficieze
aşa eveniment în ziua de înălţare a crucii
în fine m-am tuns scurt
până la limita minimă a durerii
dar nu contează
am oareşce îndoieli când privesc înspre cer
şi-mi pare a fi cu o clipire de gene aproape
altfel suntem bine izolaţi în adn
ştii tu ce vreau să spun

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

paşi adormiţi
obosiţi de astenica stare
a mugurilor
prinşi între soare şi frig
târăsc ghete mari
în mers incert de copil
grăbit să treacă
peste mersul de-a buşelea
direct în zbor vertical

ghetele tatei

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă şi rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu

"cânt de parcă
nu m-aş fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă

şi totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul îşi deschise porţile
pentru cei mulţi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alduit

ţărâna se strânge din oase
în pumn

pumnul aruncă cenuşa
în alduit

dinspre ţinutul răbdării
zăpada curge monoton
peste inimi ce -şi tac agonia
în cânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu ştiu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriştii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
şi o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrăneşte această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiţii
avea o puşcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ama

nu te-am văzut niciodată
sărutând vântul,
sarea din munţi,
nici bobul de rouă
căzut pe frunza plăpândă,
eşti cu mult mai profundă
decât hăul din ape
liberă, fericită, singură
şi trebuia să-ţi dau un nume
să mă recunoşti,
să mă auzi când te strig
cu glasul pierit
în gâtul lebedei negre

te-am chemat
ca pe o ultimă povară,
indecisa mea primăvară
te-am numit ama,
drum fără de drum,
pădure fără copaci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!