Nichita Stănescu

Cântec (9)

Vinule, de ce esti trist?
Ea, acum, poate ca cere
Frunzelor ingenunchere
Troitei din somn, pe Crist

Uite, lavita de ieri
noduroasa si nebuna,
asternuta-i doar cu luna
cu bardace... cu taceri...

Fierul plugului, olog,
Poate chiar in noaptea asta
dezveli, din lut, o teasta
si-un corn viu de inorog

Poate ea a tresarit
cine stie? cui ii pasa?
... s-a visat in somn mireasa
si-a crezut ca a murit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Dacă simt că te grăbeşti
şi asta
prin puţinul aer care-l respirăm,
îmi declini culoarea-n pasta
umbrei atârnând de ram.
Şi mă las în neîncrederi
ondulat şi mult suit
precum verdele în iederi
suspinânde spre zenit.

Ca şi cum aş merge peste
clar albastrul înnorat
al privirilor celeste
şi cu capul îngropat
ţinând ochiul în călcâie
şi tot mersul lângă tâmple
O, clepsidra mea dintâie
răsturnând ce-o să se-ntâmple
şi curgând de jos în sus
lung şi greu nisipul suplu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul Măreţia frigului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 9

Să smulgem fildeşii din Alifantis
Şi din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum şoimul cel
vânat
Leneş şi în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr-
un grec
Şi tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult
mai mare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec la drumul mare

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu gheare şi musteţe lungi,
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu

La ceasul când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună,
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună

Şi atuncea şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd de Domnul
că le-am stricat, urlând, tot somnul

De sus, din vârful săptămânii,
să le răspund rânjind scârbos:
Iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de văi

Ecou de văi răsună-n tine, surdă
bisericii cu turnul răsucit...
Închid pereţii umeziţi din schit
descătuşate plesnituri de durdă

Zadarnic orologiul împarte
cădelniţa înclătinată-n loc...
Ţi-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări... departe...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu pui mâna pe înger..

Să nu pui mâna pe înger
te sfătuiesc prieteneşte
el nu e de jumulit pentru perini
el se sfieşte
el n-are aripi aşa cum crezi tu că el are
aripile lui sunt numai la verb,
de-aceea el zboară superb,
prin creierul cel mic, prin creierul cel mare.
El tocmai ca privirea
atâta doar că pentru dânsul
suntem cu toţii de sticlă.
Vede tot ce se petrece dinapoia noastră
la o adică
creanga lui nu este creangă de alun
aerul lui nu este aer de vultur.
Cum e el niciodată n-am să pot să v-o spun
căci de frig şi de căldură, mă scutur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se spargă gheaţa

Să nu se spargă gheaţa înnegrindu-se
lasă-i unii pe alţii, alţii pe alţii
adormindu-se.
Leneşi, somnoroşi, înalţii,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
şi nu se mai sperie
strămoşii strămoşilor noştri muriţi,
rămaşi în urmă, în urnă
îngeri iubiţi
fâlfâiţi deasupra în turmă.

Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie...
Valuri putrede şi cascadă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi rîul...

Să vezi rîul lunecînd pe rîuri
iar lumina pe lumine
Oh, ce lacrime senine
cîte ape peste ape.
Să vezi cerul traversînd
numai ceruri înstelate
O, ce moarte în curînd
fi-va-vor departe
Şi să-l vezi pe omul tristul
cum îşi înconjoară bustul
să vezi limba cea secată
şi mai cuminţeşte gustul
Totul aleargă pe totul
doar nimica stăpînind
cu o gură mare lată
surîzînd.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

Adăugat de: ALapis
Dau pătura de aer la o parte,
Şi umărul lucios şi ochii-albaştri
Îi las înfriguraţi de cerul mare
Ţinând deasuprea mea un relief de aştri.

Bat galaxii, în depărtare,
Un ritm al unui timp urcând.
Fac ochii mari - dar numai o secundă,
Până le trec în amintire, rând pe rând.

Mi-e bine si mă simt stăpân pe gânduri
Ca şi atunci când tu veneai, frumoaso, şi
Dansau globulele în mine
Ca nişte diavoli roşii,
Sunând în noi secunda
Ce nu va mai sfârşi.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda de inimă

Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colţuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.

Braţul meu, o coadă de cometă;
umărul şi pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
luceşte albastru de ger.

Să fiţi liniştiţi, să aveţi parte de linişte albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.

...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!