Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Corina Mihaela Soare

Poezii de Corina Mihaela Soare, pagina 18

Vorbesc cu ochii tăi în somn

Vorbesc cu ochii tăi în somn
Și uneori trezită mai dorm,
Și mă visez că rânduri scriu,
Și le mai rup apoi tanscriu,
Și le arunc sub blat de masă
Cuvinte moarte doar în fașă,
În rând pe foi ce-s de hârtie
Albite de o păpădie,
Iar scrisul meu se murdărește
Cu vorbe încă nealese
Ce nu te prind, ce nu mă iartă
Dar mă desfată neîmpăcată,
Și mă adorm în tainic vis,
Și iarăși ochii tăi din paradis,
Și iarăși vine dimineața
Cu ea mă cheamă iar speranța,
Cu ea, lumina către tine,
Cu ea, răbdarea azi și mâine,
Cu ea, iar floarea dăruită,
Petala ei înmărmurită.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrei să vorbim?

Vrei să vorbim? Acum ce faci?
Cumva mai ai dor pentru mine?
Atât de mult, de ieri, îmi placi,
Alaltăieri scriam în rime.

Acum, din noapte, nu mai pot,
Să scriu un vers cu libertate,
Îmi ești în gând și-așa socot
Că m-ai cuprins în tot și toate.

Vrei să vorbim, spune-mi, ce faci?
Aș vrea să știu atât de multe,
Poate încet, încet, mă placi,
Tu nu mai poți să-mi ieși din minte.

La ora asta-n dimineață,
Sunt tristă cu gândul fugărit,
Îmi sorb cafeaua și-mi e ceață,
În jurul meu e timp pălit.

[...] Citește tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zori

Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 18 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Corina Mihaela Soare, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook