Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Adrian Rentea

Poezii de Adrian Rentea, pagina 2

Dimineață de Brumar

Dimineață nedeslușită
palidă cu cearcănele sub voal mascate
ibovnica soarelui
luna
lăsată cu ochii-n ceață.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împărțind singurătatea cu o tufă de măceș

Cu trupul scheletic
ivindu-se din giulgiul alb căzut peste lume
își întinde un braț
ca pentru a-mi aține calea
o tufă de măceș
pe degetele descărnate
lacrimi par încrustate-n veșnicie
la fel cum odinioară
în viața din care m-am reîncarnat
pe o pleoapă încrustată-n amintire
lacrimi au încercat să mă întoarcă din drum
dar iată-mă aici
întârziind în fața acestei tufe de măceș
mângâind degetele scheletice
gândesc că nu-i nici devreme nici târziu
iar sub giulgiul alb căzut peste lume
nu se află nici o cale
și aș aduna în palmă lacrimile toate
să-mi spăl cu ele singurătatea
așa cum Maria a spălat picioarele lui Iisus.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am să-ți spun te iubesc (II)

Nu spun te iubesc
s-ar putea să găsiți totuși cuvintele
rătăcite între alte mii de cuvinte
cu care am umplut caiet după caiet
încercând să acopăr vuietul tăcerii
cu tânguirea peniței pe hârtie

nu șterg cărțile de praf
deși atâtea și atâtea pagini
poartă semnele
a cât au însemnat

nu spun te iubesc
și nu șterg cărțile de praf
o teamă am
că am să cad la pat
în camera cu televizorul.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nedumeririle unui eretic

Oare Dumnezeu
presupunând că există
e la fel de trist
cum suntem noi în zilele ploioase
sau pe când supușii-i
tânjesc după nimburile angelice
ale crestelor la zenit
ori după dansul nestematelor pe plapuma mării
când soarele se ridică-n capul oaselor
el spune un bogdaproste
și ca-ntr-o debara personală
la adăpost de orice priviri
își rulează un joint
binecuvântând cortegiul de nori în robe zdrențuite
ce-i ascund pentru o clipă spectacolul grotesc de jos.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nedumeririle unui eretic (II)

Privește cerul
stă scris caligrafiat școlărește pe un zid
așa că-mi ridic ochii de la tencuiala scorojită
și privesc
vântul rostogolește norii ca pe ciulini
în spoiala albastră nici o fisură
nici o fereastră uitată deschisă prin care să poți arunca o privire
locul pare pustiu
părăsit
dar dacă într-adevăr au locuit îngeri în el
cum se face că nu a fost măcar unul mai rebel printre ei
unul cu spirit de poet
care să-l vandalizeze.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgie

(Impresii de călătorie)


Oh drum de piatră ce urci șerpuind colinele
peste care zenitul încă se mai joacă
cu pensula înmuiată-n vara târzie
când în urmă
pădurea a îmbrăcat deja haina de noapte
la ce cazne supui tălpile arse ale călătorului
ce a bătut în lung și-n lat bulevarde și artere
pulsând de forme de viață necunoscută
poticnindu-mă pe piatra-ți vălurită
eram un naufragiat ce se abandonează valurilor
cu ghinde și castane pe post de firimituri
să-mi indice drumul de întoarcere
căci oricât aș fi dorit
să dau colinelor numele locului meu de veci
vremurile lui Crusoe și Magellan sunt apuse

[...] Citește tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O după-amiază cu amicul George

În grădina de pe strada Baladei
cu o dulce muzichie litania ploii
și staccato-ul loviturilor de gong pogorâte parcă dintr-altă lume
cu un fârtat autointitulat liber poezionist
ne ostoim gâtlejurile însetate
și discutăm de poezie
cenacluri și tabere
de Irlanda cea mereu verde
și pâinea neagră a emigrantului ce poartă cu el
diplome și atestate inutile
și penița
la care se întoarce de cum reazemă pickamerul în rastel
și pe când mușcatele din glastre se scutură înviorate
și din stradă răzbate răsuflarea asfaltului răcorit
despre cum fumătorii inveterați nu mai au miros
iar asta îmi pare nespus de trist.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ora la care poeții se sinucid

Pe creștetul munților
perdele de licurici de alabastru
par ferestrele unei metropole pulsând de viață
ascunsă de mantia de catifea iarba
plânge cu lacrimi de rouă
fremătând sub mii de arcușuri
ce frumos e pe Pământ
la ora la care
în orașul ce fumegă tăcut precum un crematoriu
poeții se sinucid.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe poteci de fum

Pe poteci de fum se pierd
zilele-mi una câte una
nu e nici fumul canceros al țigării
nici aburul translucid
bahică dulce pomadă pentru oasele rebegite
e o pâclă de pucioasă ce așterne uitarea
peste fărămiturile lăsate-n urmă
pentru a-mi regăsi drumul
spre zilele-n care
negru era doar culoarea cu care-l desenam pe bau-bau
negru era părul mamei
și negri ochii ei
celei dintâi

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia stă în lucrurile mărunte

Nu trebuie să-i fi avut de frați
pe Cavalerii Mesei Rotunde
cei ce-au inspirat atâția și atâția barzi
nici să fi înroșit noroiul Vietnamului
ori să-ți iscălești cu degetele degerate
numele pe vreun ghețar nepomenit în hărți
poezia stă în lucrurile mărunte
precum acești soldăței
din cuburi de pâine și slănină
încadrând o omletă dintr-un ou
ca într-o reproducere a Stonehenge-ului
mângâiat de primele raze după zile secole de-ntunecimi
e în vizitatorul singular
o buburuză
la ora la care litania clopotelor răzbate prin fereastră
se plimbă încoace și încolo pe albul feței de masă
de parcă ar cartografia o hartă
poezia stă în lucrurile mărunte
și din când în când și pacea.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Adrian Rentea, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook