Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ana Vida

Poezii de Ana Vida, pagina 2

La 18 ani

La 18 ani, o fată e totul..
Are atenție, înțelegere,
ocrotire și amor discret.
Ea există pentru orice înțelept...

La 18 ani, un tânăr
e privit cu asprime,
neîncredere de tată în fiu:
"Stăm noi de vorbă mai târziu!"

La 18 ani, o fată știe,
Înțelege totul...
Va dori, va lupta
Să nu piardă confortul.

Totuși, nu păstrează
prea mult farmec pentru viitor.
Când tinerețea se duce,
plictiseala apare în dormitor.

[...] Citește tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna plină

A furat lumină de la soare.
Globul ei arămiu
imită zeul vieții,
strălucește pe cerul nopții
printre astre,
rotindu-se neobosit
în jurul planetei albastre
în faza ei de lună plină.

Se oferă privirii
în toată splendoarea.
Contururi șterse,
reliefuri nedefinite
îi atenuează paloarea.
Cărări ascunse,
drumuri neumblate,
împodobesc minunea rotundă.

Perdeaua de raze
îmbrățișează discret

[...] Citește tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Țărmul mării,
împodobit cu dantelă de spumă,
contemplă talazuri nervoase...
Sunt cuprinsă
de-o slăbiciune voluptoasă
cu privirea pierdută-n nemărginirea albastră.

Fermecată
de elenul curenților marini,
trăiesc senzația de risipire,
de topire...
Curg asemeni apelor unui torent grăbit,
nu mai știu nimic despre lume.

Eu, ca ființă,
nu mai contez.
Sunt mică, neînsemnată,
amețită
de simfonia mării și de lumină.
Simt dureros slăbiciunea din mine.

[...] Citește tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marioneta

Părul bogat
și gene negre, de mătase,
pun în lumină
cipul alb, de var.
Nasul e cârn și pistruiat,
ca de copil. Trupul frumos
are sclipiri de chihlimbar.

Cânepă groasă, dură,
o-nconjoară,
îi prinde capul,
trupul de artistă.
Sforarul nemilos, meschin
e-o brută
îndrăgostită doar de firea-i egoistă.

Își simte trupul slab
și mintea subjugată;
se mișcă
împinsă de arcuri nevăzute;

[...] Citește tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mișcare

Valul neliniștit,
neobosit al mării,
e simbolul mișcării.

Experiențe trăite
cu ani în urmă
au creat peisajul
în care se consumă.

Noi înșine,
în permanentă mișcare,
creăm lumea din jur,
fremătătoare.
Înfruntăm ignoranți
noutățile vieții.

Ignoranța însăși
poartă viaț㠖
amestec de cunoscut
și necunoscut,

[...] Citește tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-are rost...

Să avem prieteni?
N-are rost!
Să nutrim
speranțe și visuri?
N-are rost!
E mai bine să hulim
lumea nebună
în care trăim.

Prefer să mă retrag
în profunzimea eului meu,
unde tot ce e lumesc
și stricat
reușește
să rămână fără ecou.

Prefer să pierd totul –
prieteni, speranțe și visuri...
Să le pătrez,
e zadarnic efortul!

[...] Citește tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Liniștea trosnește...
Din colțuri întunecoase
se-nalță
umbre tenebroase...
Singurătatea
e clipa ta de nebunie...

Te retragi în eul tău
ca să încerci
o trăire extatică.
Simți că planezi peste lume...
Trăiești extazul
unei superiorități sublime.

Timpul se scurge...
Apar îndoieli,
neliniști
și gânduri nătânge.
Superioritatea ta există?
Nu ești sigur!

[...] Citește tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
copilărie

Copilărie:

ochi de mărgăritar
deschis mirat spre lume;
pași șovăielnici peste mici bariere;
jocuri naive, o lume de vis;
și râs, dar și plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ana Vida, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook