Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Daniela Vizireanu

Poezii de Daniela Vizireanu, pagina 2

Goliciune lăuntrică

Rozele amantei în vază agonizează,
Ușor aplecate, având încă mireasmă.
Cafeaua înnebunește-n propriul neant negru și parfumat.
Durerea se târăște pe mine, ca o a doua piele,
Dar eu mă zbat frenetic să mă lepăd de pielea asta putredă și rece.
Chip arhiplin de tragedii și suflet de tinichea,
Sunt eu, același chin cu grai.

poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Icoanele noastre

Fost-au și ei demult, tineri visători,
Cu obrajii rumeni la suave sărutări.

Pentru ai lor copii trudit-au neosteniți pe pământ,
Căci, una e dragostea de mamă și-al tatălui cuvânt.

Viețuit-au la apusurile vieții îndoliați între pereții muți,
Cu încrețituri adânci, doruri nestinse și ochi greoi, frânți.

Rămas-au astăzi cu plăcerea de a săruta vechile fotografii...
Sărutul timpului pe al lor trup, bătrânii, icoanele noastre vii...

poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (1 octombrie 2017)
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Impresia unei epoci

Ploaia măruntă și rece cădea la răstimpuri,
O femeie stătea în fața unui ceai, pe gânduri.
În melancolia sa, ecourile orașului sunau,
Când și când, în oftatul ei adânc regretele curgeau.

Gândul a fost înainte de cuvânt,
Și gândul tău cel bun a obosit să fie mut.
La urma urmei, și eroii sfârșesc pălind,
Cu singura ta viață, tu ce ai de gând?

Pentru câteva hârtii, o femeie vrea iubire.
Văd, e lupta epocii tale pentru a te hrăni,
Dar dacă ai noroc, poate-ți vei pierde banii,
Dacă nu, ca mulți alții, vei pierde oamenii...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndemn

În rest, unul pleacă, altul vine,
Râvnești la prea multe delirice clipe.
Între crezuri lacome și tăgadă,
Amorul tău e un idol de piatră.
Pe pielea ta s-a făcut toamnă,
Și surâsul nu-ți mai pare ca odată,
Viața plange peste viață când nu-i dai,
Un strop de opium, un strop de ceai.
Făcându-mă cuvânt cu ecou,
Mă spovedesc domnului meu.
Și vreme trece, vreme vine...
Cu toată nepotrivirea de idei,
iubește,
Căci, sfântul a fost si el om.

poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jertfă

Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste fața mea.
Culorile înfiorător de frumoase și le jertfea,
și-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a așezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când și-a desfăcut aripile,
șiroaiele albul i-l otrăveau și iute a zburat
să nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângerau peste nihil.
Astrul și porumbelul își priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jertfă

Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste fața mea.
Culorile înfiorător de frumoase și le jertfea,
și-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a așezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când și-a desfăcut aripile,
șiroaiele albul i-l otrăveau și iute a zburat
să nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângera peste nihil.
Astrul și porumbelul își priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de Daniela Vizireanu (14 februarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muză moartă

Contemporan cu mine e destinul,
Cel care mă ia la bani mărunți prin cafenele.
E mânios pe mine de la prima rană,
El crede că nu-l mai cunosc, și totuși,
Privindu-l în oglindă, e destinul...

Două dureri în aceeași rană,
Se lecuiau cândva pe aceeași pernă.
Iarna nu mai am flori în grădină,
Iarna nici creionul nu mai are mină.

Un trecător a poposit la ușa mea,
Spunea că e destinul meu de mai demult,
Venise plin de amintiri si speculări,
Mă îngrijora, și vrut-am să-l alung.
Contemporan cu mine e destinul, Cel care,
Spune că-n fața morții toți suntem la fel.

poezie de Daniela Vizireanu (25 decembrie 2017)
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Narcoză

Nu știe când își va da duhul,
Dar a auzit că viața e scurtă,
Un fluture stingher pe aceste cărări el este,
Cu aripile unui demiurg ascunse înauntru.

Îl vei găsi pe om,
obosit după veșnica zi de trudă,
în sânul casei lui,
fericit în propria nefericire.

E răgazul lui, sau poate e pură nebunie,
Să aștepți cu patimă, orbul să te privească...
Dar, nu-l mai nesocoti pe om atâta,
Căci viciile lui îți hrănesc arta.

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Păcatul necesar

Parfumuri aprige, ispititoare,
Dau roade bogate la ale vieții poale,
Să le aducă scurte scântei -
Sfârșind în ale conștiinței idei...

Venit-ai în mijlocul horei de fluturi,
Unde ai mai primit arpi de zboruri,
Iubirea e al făpurilor Păcat Necesar,
Istovitorul, netrecător Păcat Necesar...

Tu căutând un suflet la fel de iubitor,
Căruia să-i încredințezi vrednicul amor,
Privești neștiutor de la fereastră Luna -
Fără a cunoaște pericolul de a cădea totdeauna...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parfumul unei doamne

Zăvorât de doruri în parcul cu castani,
O sticluță de parfum în treacăt am zărit.
Feminină mireasmă cu iz dulceag-amărui,
Îmi pari a fi obiectul eteric,
Al unei eve din acest oraș pierdut.

Cu vagi ezitări și înroditoare pasiuni,
I-am făcut loc acestui păcat în buzunarul de la palton.
Spre casa fără suflet pășeam monoton,
Urmat și curmat de dorul amoros.
Gândurile roiau nestăpânite la deținătoarea lui,
La vocea neștiută, buzele necunoscute și amanții infideli...
Mirosul enigmatic imprimat pe pielea ei...

Eu visam o femeie elegantă, cu dres subțire și pantofi sângerii,
Dar văduvia nu-mi iartă poftele haine,
Și singurătatea mea vrea o alinare prin iubire.
Am fost mereu cu gândul la o femeie,
Dar viața m-a lăsat doar cu o fantezie și sfânta amintire...

[...] Citește tot

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Daniela Vizireanu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook