Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Doina-Maria Constantin

Poezii de Doina-Maria Constantin, pagina 2

A sosit trenul mult așteptat

Îmbrățișează-mă
pentru fiecare îmbrățișare ce nu ne-am dat!
Sărută-mă
pentru toate sărutările pierdute!
Privește în ochii mei și vezi-mi viața de acum.
Atinge-mi pielea
pentru fiecare dată când am fi vrut să o facem,
neputând din cauza desenelor ce nu erau ale noastre.
Simte respirația-mi ce compune melodii cu a ta,
pentru toate nopțile trecute separați.
Accelerează-ți suflarea pentru a lăsa liber
zborul dorinței de a iubi,
ce mereu l-am înfrânat
dar niciodată nu l-am abandonat,
așteptând momentul just ca un veritabil acrobat.
Strânge-mi mâinile să simt sub piele
toate dățile când aș fi vrut să te ating,
măcar o atingere ușoară precum dansul de iele,
unindu-ne-n visare îvăluiți de feeling.
Caută-mi trupul cum eu îl caut pe-al tău,

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acea lebădă erai tu

Peste întinderea de apă stătătoare a amintirilor,
soarele se pregătea a se ivi,
stingher sărutând roza-vânturilor.
Delicat, răsăritul se prepara a se oglindi
în apele cristaline ale lacului ademenitor.
Acolo, pe luciul apei cu mărgăritare,
o lebădă aripile-și desfășura
într-un evantai de puritate și abilitare
toată grația și-o arăta.
Acea lebata erai tu,
strălucitoare-n a ta libertate,
speranța o eliberai c-un paspartu,
frumusețea devenise minune din aprioritate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărul tristei priviri

Câteodată, soarele nu apune unde ai vrea
și culorile dimineții sunt diverse de cum ți le imaginai.
Descoperirea e neașteptată precum în vară fulgul de nea,
dureroasă în a înțelege unde a dispărut calea spre rai...
Noi unghiuri țintesc gândul,
vise vechi abandonează strada,
în cenușiu se îmbracă pământul
în neant se prăbușește parada
și timpul, în călătoria către clipe infinite își ține respirația,
devenind din ce în ce mai subțire, îngroșând dizgrația
iar neliniștea devine atât de robustă, că îndepărtează speranța.
Adevărul tristei priviri, prea gru pentru a fi acceptat,
bâjbâie în sufletul fragil, la dureri încă neadaptat

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio

La soare zapada se topeste
din starea solida in lichida se transforma
in mana nu se mai opreste
ramane doar amintirea oarba, paseriforma.
Ca ea si tu ai disparut
esti acum imaginea stocata a unei priviri,
un ochi pierdut si abatut
fugind de intelegeri, nedumeriri, marturisiri.
Esti curcubeul unui adio soptit
in echivocul timpului din clepsidra de foc
In amintirea ta voi pastra inteleptit
inceputul unei noi zile sfintita cu busuioc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al vieții mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice și tăcute
mă zbat în contratimp
de infinuturi deja în inimi trăite.
Dulci coline și urcușuri aride
pe parcursul vieții mă însoțesc
momentele mele efemeride
cu speranța mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini și unbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roșu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munților de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al vieții mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice și tăcute
mă zbat în contratimp
de infinituri deja în inimi trăite.
Dulci coline și urcușuri aride
pe parcursul vieții mă însoțesc,
momentele mele efemeride
cu speranța mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini și umbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roșu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munților de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleargă gândurile pe șine ruginite

Aleargă gândurile pe șine ruginite,

Se-opresc sleite în pântecele pământului,

Seva vieții și respirații beau liniștite,

Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui.

Se-opresc sleite în pântecele pământului

Priviri în recul ca ochii reflectați în oglinzi,

Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui,

Zburdă fericiți pe pajiștile verzi, doi albi mânzi.

Priviri în recul ca ochii reflectați în oglinzi

Reci și-ntrebătoare înghețate-n timp obosit,

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alege calea

Ai crezul bucuriei și-al luminii
Nu zice "taci" când râde un copil ;
Un pom cu floare multă în april,
În toamnă, rod mai spornic dă grădinii.

Înaltă-ți râvna faptei peste bine,
Mai sus, până-n lumina de frumos ;
Fă flutur din omida cea de jos,
Ești mic de nu crești dincolo de tine.

Te dor jigniri, menirea te-nconvoaie?
De ești alesul, ești dator să-nfrunți;
Un cerb ce tremură când cade-o foaie,
Nu fuge-n văi când sunt furtuni pe munți.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am nevoie

Nu-mi sunt de ajuns peneluri
pentru a cufunda în culori viața mea.
Am nevoie de a respira vântul
pe țărmul pierdut al timpului.
Nu-mi sunt de ajuns arcadele
trandafirilor de culoarea levănțicăi...
Am nevoie de a cădea în parfumul secret al viselor
dezvăluite de focul pasiunii.
Am nevoie de sărutul tău cu aromă de mentă,
de mângâierile tale care mă ridică în slăvi,
de amprenta iubirii lăsată în centul inimii...
Cum poate exista un intrg fără jumătate sa?
Sărută-mă cum soarele sărută holda de grâu
cum marea sărută țărmul arid așezat pe-o albă șa,
cum pasărea atinge infinitul fără de brâu
și oxigenul întreține viața, prețioasă scoică-de rău.
Acuma da, am găsit toate culorile
pentru a înmuia penelurile
și iată, am desăvârșit tabloul vieții mele affabile.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apariții spectrale

Dincolo de perdeaua ponderabilă a toleranței,
soarele lasă locul nopții cufundată-n tăcere.
Transparențele timpului aruncă flashuri
ce-mi amintesc eventualități serafice
între suspinele unui trecut,
sfărâmate în schije de mortale esențe
și vesele mângâieri ale brizelor marine,
pierdute în delirante tăceri ale unui timp fără viitor.
Aparații spectrale sfâșie în ace de vanitate
ochii tăi acum corozivi,
îmbibați de stupoare animalică
și evaporă cuvintele de iubire și credință,
lăsând cântul de moarte a mă cuprinde.
Jucându-mă în vânt,
pe cale sunt de-a-mi pierde sufletul dar,
lumina străpunge apăsătoarea negură,
mă prinde de mână, cu forță mă trage,
lacrimi amare îmi spală păcatul,
mă-ntorc la credință, iubirea îmbrățișez.
Privesc doar înainte, speranța mă-nsoțește,

[...] Citește tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 22 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Doina-Maria Constantin, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook