Dorina Omota

A mai trecut un an din viaţa mea

Am îmbătrânit măicuţă
Si-n curând la tine vin
Anii-mi sunt într-o căruţă
Care-mi lasă doar suspin

Şi nu-nţeleg bucuria
De-a mai aduna un an
În buchetul bătrâneţii
Când s-a dus clipa în van

Singurul motiv pe care
Sa il am, nu am putut,
N-a venit pe-a mea cărare
Şi copii nu am avut

Nu prea am fost fericită
Dar de viaţă-mi pare rău
Şi chiar de nu-i strălucită
Nu aş vrea să merg în hău

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Maicii Domnului...

(2)

E moartea, învierea şi slăvirea
Această zi de mare sărbătoare.
Maicuta sfântă şi-a 'mplinit menirea
Şi va pleca la Cel ce moarte n-are.

Deşi sfârşitul i-e atât de-aproape
Zâmbeşte, nu-şi arată suferinţa
Iar chipul ei scăldat în tulburi ape
E alb, însă senin precum credinţa.

Miraculos Apostolii sosiră
Ca să îi facă moartea mai uşoară,
Dar toate grijile se risipiră
Când Ea le aminti aşa 'ntr-o doară:

Să ştiţi că moartea nu-i o tragedie
Şi nu regret că mor, nu niciodată,
Când am în gând doar munti de bucurie

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înflorit din vise...

M-am recompus din coji infime de speranţă
Şi jur... Nicicând n-o să mai las vreun mărăcine,
Să mă înţepe cu-a durerilor substanţă,
Atunci când se frâng doruri printre ghilotine.

Am înflorit zâmbind, petale de narcise,
În şoapte de amor pe un altar de stele,
Iar cerul mi-a vândut buchete mari de vise,
În care să m-ascund când gândurile-s grele.

Am aruncat degrabă pe-al zorilor sărut
Şi-n câmpul pîrjolit de disperări tăcute,
Toată amărăciunea şi tot ce m-a durut,
Cănd în tăceri de spin, plângeam cu lacrimi mute.

Am presărat stamine cu muguri albi de vis,
Pe ploaia de suspin ce răpăia la geamuri
Şi cu seninu-n suflet m-am dus spre Paradis
Cu braţul încărcat de verdele din ramuri.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Apocalipsa a sosit
Pământul de boli e lovit,
Otrava durerii sporeşte,
Credinţa se zbate, slăbeşte:
Amurgul se umple de sânge,
Lacrima-n rugă se frânge,
Iertarea nu vrea să vină
Pe Cer nu-i nicio lumină.
Satan fură vieţi în şuvoi,
Alungând pe Iisus dintre noi

acrostih de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să...

Aş vrea, sa ne 'mpărţim tot ce-am avut... Desi,
De la inceput, ne-am dat si luat cu imprumut.
Iti amintesti? Si după, am strâns mult, prea mult!
N-avea cum sa rămână la unu' ar fi fost, "insult".
*
Eşti plecat de când... si nici nu mai plâng, in gând
Mereu te-am strigat, te-am chemat si aşteptat.
N-ai răspuns. Ce te-a răpus? Scriu a câta oară?
Poate nu e târziu... Oare? As vrea să...
*
Tu, Imensitate, mi le-ai dat pe toate:
Mi-ai dat fericirea, zborul, implinirea,
Iubirea de sine, visul, preţuirea
Roua. dimineţii si vulcanul nopţii...
*
Eu nu ti-am dat nimic. Si de aceea iti zic,
Ca... n-ai ce, inapoi sa-mi dai, cand tu sfidai
Schimbul, "ti-am dat, TU ce-mi dai"... RAMANEM, cum am fost,
Amândoi, doar pentru noi, acel TOT FRUMOS...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci l-am renegat pe Dumnezeu

La un obor de interzise,
Am zăbovit mult prea mult timp,
Şi-am cumpărat doar compromise
Fiind mereu în contratimp.

Printre frustrări lacrimogene,
Speranţe-am aruncat în vânt,
Ca-n voaluri gri de fumigene,
Să se prefacă orice cânt.

Nu, nu ştiam ce-i fericirea
Şi-mi era greu, atât de greu
Când mă strivea dezamăgirea
Cu pietre reci de minereu.

Care creşteau, creşteau într-una
Şi inima mi-o sfâşiau
Lăsând în ea numai furtuna
De gânduri care mă-ngheţau

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubirea mă acuză

[Underground]

N-auzi freamătul din frunze
Care-ţi spun că îmi eşti far?
Deşi mă ascund în scuze
Doar să ştiu de ai habar

Că-n alai de lăcrimioare
Peste albul zorilor
Îţi soptesc cu-nfiorare
Două vorbe... Te ador!..

Nu simţi cum îşi ţese pânza
Un păianjen pe amor?
Sau cum geme-n valuri briza
Când tăcerile mă dor?

Şi mă-ntreabă trandafirii:

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât te-am iubit doar amintirea ştie...

Tu erai prinţul meu de ceară
Ce-n zorii dimineţii se topea
Dar revenea în fiecare seară,
Şi mă făcea să cred că mă iubea.

Din jurăminte ai făcut risipă
Dar nu ai înţeles că într-o zi
Se poate rupe-a dragostei aripă,
Şi-atunci regretele vor fi târzii.

Cât te-am iubit, doar amintirea ştie,
Dar jur că în curând te voi uita,
Îmi era sufletu-ntr-o colivie,
Iar dragostea în gratii se zbătea.

Şi vara-n care doruri te-aşteptau,
Cu disperări ce m-au uscat de tot,
S-a prefăcut în ger şi nu mai vreau,
Să mă împiedic de-al minciunii ciot!

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu pentru viaţă?

În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul ţipă

Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredinţa:
Ce şti tu măi străine, de-mi vezi numai căinţa?

Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimţi tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?

Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele şi uneori trag storul

Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Şi nu mai am nici aer fiindcă îmi ştiu sfârşeala

Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viaţă când ea îmi e străină?

Mă judecă cu toţii de parc-aş fi stafie,
Deşi nu ştiu deloc de strâmta-mi colivie

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de-am uitat?

Şi dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine eşti speranţa,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanţa?

Şi că nu pot, şi că nu ştiu,
Pe care drum să te mai caut
Deşi nu e deloc târziu
Să cânte iar dorul din flaut.

Tot vreau să plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.

Deşi tăceri în mine-au nins
Şi încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!