Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Du Fu

Poezii de Du Fu, pagina 2

Rămân singur

Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruși plutesc legănat pe râu, în amonte.

Vulnerabili când zboară sub vânt,
în vânt planează și aterizează cu lejeritate.

Roua îndoaie firele de iarbă,
pânza paianjenului este gata.

Căile cerului includ și omenirea:
sunt singur, printre mii de regrete.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visându-l pe Li Bo

Când mă despart de morți, îmi stăpânesc suspinul,
dar despărțirea de cei în viață mă scufundă într-o durere permanentă.
La sud de Yangze se află un teritoriu al febrei și al molimei;
nici un cuvânt nu vine din exil.
Totuși, vechiul meu prieten mi-a pătruns în vise,
dovadă a cât de apropiați am fost.
El nu mai arată așa cum îl știam,
Iar drumul e atât de lung – mai lung decât mi-aș fi putut închipui.
Spiritul lui a venit de acolo unde crângurile de arțari sunt verzi,
apoi s-a întors înapoi de unde venise, abandonând-mă în ținutul întunericului.
Acum când tu ești prins în păienjenișul legilor –
cum de mai porți aripi pentru zbor?
Luna în scădere îmi luminează grinzile camerei,
dar mie mi se pare că acolo se vede strălucind chipul tău.
Acolo unde te duci apele sunt adânci, valurile învolburate –
Ai grijă, nu lăsa dragonii – dragonii cu coarne – să te rănească!

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada carelor de luptă

Căruțe huruind și zăngănind,
cai fornăind și nechezând,
recruți mărșăluind, fiecare cu arc și săgeți la șold,
mame și tați, soții și copii alergând să-i vadă cum trec –
de-atâta praf nu se mai vede podul Xian-yang!
Și familiile-îmbrăcându-se-n grabă, călcând c-un fel de mânie,
blocând drumul și plângând –
ah, sunetul bocetelor se ridică drept în sus, asaltând cerul.
Și un trecător întreabă, " Ce se întâmplă?"
Binevoitor, un oștean răspunde, "Asta se întâmplă-întotdeauna.
De la vârsta de cinșpe ani unii sunt trimiși să păzească nordul țării,
iar uneori chiar la patruzeci de ani mai trudesc în vest pe fermele oștirii.
Când părăsesc satul, șoltuzul trebuie să le lege acoperământul capului;
când se întorc, albiți de ani, ei încă păzesc frontiera.
La avanposturile frontierei curge destul sânge pentru a umple un ocean,
iar visele de cucerire-ale Împăratului iubitor de război n-au luat sfârșit.
Oare el n-a auzit că în ținuturile Han, la est de munți,
sunt două sute de prefecturi, mii și mii de țărani,
unde nu cresc decât ciulini?
Chiar și-acolo unde o femeie e în stare să folosească sapa și plugul,

[...] Citește tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec despre dansul stiletului (pentru o elevă a Doamnei Gongsun)

Acolo a trăit cu ani în urmă superba Gongsun,
Care, dansând cu stiletul ei, atrăgea de pretutindeni
O audiență asemeni munților pierduți printre ei înșiși.
Cerul și pământul se roteau la stânga și la dreapta, urmărindu-i mișcările,
Care erau ca ale Arcașului care dobora nouă sori de pe boltă,
Rapide ca îngerii în fața aripii dragonilor.
Ea începea ca trăsnetul, dând glas mâniei,
Și sfârșea lin ca luciul catifelat al fluviilor și-al mărilor...
Dispărute sunt acele buze roșii și acele mâneci perlate;
Iar în afara acestei unice eleve, nimeni nu mai răspândește acel parfum;
Această frumusețe din Lingying, la Turnul Zeului Alb,

Dansează încă și cântă ca în vremurile fericite de atunci...
Iar noi, răspunzând unul altuia la întrebări,
Oftăm împreună, întristați de schimbările care s-au petrecut.
Erau opt mii de doamne la curtea ultimului Împărat,
Dar nici una nu dansa dansul stiletului ca Doamna Gongsun.
... Au trecut cincizeci de ani, ca o întoarcere de palmă;
Vânt și praf, umplând lumea, au ascuns Curtea Imperială.
În locul Cântăreților din Grădina Perelor, care au dispărut asemeni ceții,

[...] Citește tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O scurtă poezie scrisă în momentul când râul umflat arăta ca un ocean învolburat

Am fost de felul meu încăpățânat și dependent de versurile perfecte,
m-am zbătut de moarte să găsesc cuvinte care să surprindă.
Acum, la bătrânețe, poeziile curg liber, în felul în care
la venirea primăverii florile și păsările uită suferințele-îndurate.

Un pavilion nou a fost construit pentru pescuitul la undiță,
dar eu prefer o plută de bambus în locul bărcii.
Dacă gândurile mele ar fi călăuzite de poeții Tao și Xie1,
noi am călători și-am scrie poezii împreună.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O privire de pe Taishan

Ce aș putea spune despre Marele Pisc?
Ținuturile de demult sunt pretutindeni verzi,
Inspirate și stimulate de respirația creației,
Cu cele Două Forțe echilibrând zilele și nopțile.
... Îmi dezgolesc pieptul către porțile norilor,
Îmi încordez vederea urmărind zborul păsărilor spre casă.
Când o să ating piscul pentru a cuprinde
Toți munții într-o singură privire?

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O scrisoare către cenzorul Han

Sunt trist. Gândurile mele sunt în Youzhou.
M-aș grăbi într-acolo – dar sunt bolnav la pat.
... Dincolo de apele toamnei aș fi fost întâmpinat de Splendoare.
O, să-mi spăl picioarele în lacul Dongting și să văd la marginile lui
Gâștele sălbatice în zbor înalt, soarele și luna mai palide ca ieri,
Arțarii verzi înroșindu-se sub cerul înghețat,
Îngerii călătorind spre Capitala Cerului, lângă Steaua Polară,
Călări pe păsări pheonix sau pe unicorni,
Cu flamuri de hibiscus strabătând melodice neguri delicate,
Umbrele lor dansând cu capul în jos pe fluviile din sud
Până când Regina Stelelor, amețită de nectar,
Va uita, de o parte și de cealaltă, oamenii înaripați lângă ea.
... De la Vrăjitorul Pinului Roșu au venit la mine aceste cuvinte:
Că pe lângă vechiul discipol, are acum unul nou,
Unul care, fost consilier al Împăratului Liu în capitală,
În ciuda marilor lui succese, nu putea fi fericit niciodată.
... De unde vin vremurile bune și vremurile de răstriște în țară?
Poate fi carnea mai înmiresmată decât fructele pădurii?
Sufăr că el rătăcește acum departe, la miazăzi.
Fie ca steaua vieții lungi să-l binecuvânteze!

[...] Citește tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Du Fu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook