Poezii de Edna St. Vincent Millay, pagina 2
Penitenta
Am avut un mic Regret
Născut dintr-un mic Păcat;
Am găsit o cameră și ne-am încuiat
Acolo-, n aerul umed și întunecat.
" Regret mic, plângi," l-am îndemnat de multe ori,
" Păcat mic, roagă-te de Dumnezeu să mori,
Iar eu voi medita-n toți anii viitori
La ceea ce-am făcut, neîncetat!"
Dar vai de planul meu pios
Nu i-a fost dat să prindă viață neam!
Întunericul s-a topit de-îndată ce
Razele lunii au trecut prin geam!
Regretul mic n-a stors lacrimi amare,
Păcatul mic a refuzat să meargă la culcare
Iar pentru-a sufletului meu salvare...
Mintea n-a acceptat să intre-n ham!
Așa că n-am avut de-ales
Și-am recitit afară pe verandă
[...] Citește tot
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adultă
Oare pentru-așa ceva m-am rugat pe îndelete,
Am plâns, am blestemat și-am dat șuturi la trepte,
Ca acum, casnică precum cartea de bucate,
Să mă bag în pat la ora opt și jumătate?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua condiție
Zidite-n piatră tare, case urâte rezistă peste timp:
Veniți și vedeți castelele-mi de aur clădite pe nisip!
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofie
Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?
Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul să-mi bată în ferești
Cu umbra ta ascunsă luna-n nori deși-i.
Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?
Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joi
Și dacă miercuri te-am iubit cu foc
Ce-înseamna asta pentru tine?
Eu astăzi, joi, nu te iubesc deloc
Atâta doar iubirea-mi ține.
De ce te plângi de ceea ce-ai avut
Eu nu te înțeleg nu-i bine
Miercuri te-am iubit, dar miercuri a trecut,
Ce-înseamnă asta pentru mine?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Passer mortuus est
Moartea devorează toate lucrurile frumoase;
Lesbia și vrabia ei în loc delicii să deguste
Împart același întuneric în aceste zile
Toate paturile-s înguste.
Uitată, așa cum o ploaie de demult se usucă-ntr-o agapă
Și ea uitată cum, cândva nerăbdătoare,
Fluturând, e uitată-o mână mică
Rămasă doar o mută adnotare.
La urma urmei, dragul meu, care nu-mi mai ești drag,
Dar pe care te-am alintat în alt anotimp și în altă poveste
Ar trebui să spunem că ceea ce-a fost n-a fost iubire,
Acum când iubirea nu mai este?
** Preluarea titlului unei poezii a lui Catullus, " Passer mortuus est "
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel curajul pe care mama mea l-avea
Acel curaj pe care mama mea l-avea
A însoțit-o la plecarea-n noaptea cea adâncă,
Tăiat din a New England-ului stâncă,
Zace-acum jos în groapa de sub piatra grea.
Broșa de aur pe care și-o prindea la piept
Mi-a lăsat-o mie și-o prețuiesc, și-o port de mică;
Totuși, dacă-ar fi să vorbim drept,
Aș putea renunța ușor la ea, la o adică.
Oh, dar dacă, în schimb, mi-ar fi lăsat un dram
Din ceea ce-a luat și-i stă-n mormânt alăturea!
Acel curaj de rocă tare, curaj de care ea
Nu mai are nevoie-acum, însă eu am.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Și ale cui au fost. Nu-mi amintesc și basta,
Unde și ce buze-am sărutat, de-atâtea ori;
... dar ploaia e plină de stafii noaptea asta.
Dincolo de geam se așteaptă poate un răspuns,
Iar nesomnul din sânge recheamă din trecut
Ecoul dulce-al unor voci nu stinse îndejuns,
Rememorând parfumuri, mirosuri de demult.
Astfel stau iarna singuri copacii pe coline,
Fără-a ști ce păsări i-au părăsit anume,
De ce-n albastrul ochi al bolții atâta ger e:
Eu nu mai știu să-mi chem iubirile pe nume,
Tot ce știu e că vara mai cântă-un pic în mine
Și că, apoi, eu însămi voi deveni tăcere.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de p
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelă
Dacă vrei, taie cu cuțitul somnului în două
Jumătăți plictisul fiecărei zile, dragul meu,
Iar Timpul, acei ani cu care îmi scurtează viața,
Îi va recupera de la capătul opus. Nu-i va fi greu.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce buze-au sărutat buzele mele, de ce și unde [What lips my lips have kissed and where and why]
Ce buze-au sărutat buzele mele,
De ce și unde, am uitat. Ce mână
Mi-a stat sub cap, spunându-mi noapte bună,
Nu știu, dar plouă și stafii rebele
Îmi bat în geam, ca să vorbesc cu ele
Și-n inimă durere vor să-mi pună
După flăcăi ce nu se mai adună
Să verse-n toiul nopții lacrimi grele.
Și-un pom stingher, atunci când iarna vine,
Ce păsări rând pe rând zboară departe
N-are habar, dar liniștea-l frământă;
Nici eu nu știu iubiri ce-acum sunt moarte,
Ci doar că vara a cântat în mine
O vreme doar, și-acuma nu mai cântă.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Edna St. Vincent Millay, adresa este: