Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Florin Armangic

Poezii de Florin Armangic, pagina 2

Chemarea strămoșească

Atunci când a bătut a uscăciune vântul peste țară,
Ca la un semn, mii de corăbii pânzele-și săltară,
Iar căpitanii-n roi urniră și-n convoi plecară
Și n-au privit în urmă cum plânge a lor mamă.

Și-am fost și eu purtat de-acele valuri,
Și-am cunoscut și eu străinele meleaguri,
Și n-am privit nici eu deloc în urmă,
Cum stă și plânge și se vaită a mea mumă.

Și m-am trezit pășind într-o câmpie nouă,
Iar talpa mi-era goală printre spini,
Eu în călcâiul stâng îmi aveam inima
Și-n dreptul singurul meu ochi viril.

Și fiecare pas făcut mă-ndurera mai tare,
Simțeam că nu mai văd, că inima mă doare...
Și din călcâiul drept țâșneau lacrimi amare,
Iar stângul sângera din ce în ce mai tare.

[...] Citește tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curaj

Timpul s-a izbit de-o stâncă
Și-a-mprăștiat în zare
Secundele-i de argint,
Când eu șezut sub un stejar,
Beat de griji și de amar,
Priveam spre munte.

Amețitoare înălțime
Cu stânci capcane pentru zei,
Crești urlete de lup în mine!
Când scaperi pietre jos la poale,
Naști foc ce mistuie pelin,
Iar timpul plânge cu venin.

Dar Cronos nimbul își adună
Și pleacă într-o goană mare,
Nervos a șuierat prin vale:
A fost miraj!
Și-atunci și eu îmi fac curaj
Și plec spre munte.

[...] Citește tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimineață cu tine

Fereastra larg deschisă
îmbrățișează zâmbetul dimineții
în mireasmă de cafea aburindă...
Dans suav într-un alb pur se ridică
dintre palmele unor mâini pline de dragoste.

Este chiar ea, bruna mea iubită,
sunt mâinile ei, m-au surprins din nou.
Azi, măcar azi, aș fi vrut să fie invers... păcat!
Prima rază aurie străpunge orizontul,
speriate, lacrimi de rouă se ascund prin iarbă.

Dragul nostru, soarele, tocmai s-a trezit.
Albastrul cerului curge pretutindeni...
O cameră întreagă ascultă în surdină
bucuria buzelor noastre încinse.
Ai gust bun, draga mea!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul meu

Drumul acesta mă poartă-n spinare,
sub soare lasciv șerpuiește
pănă undeva, departe,
acolo unde atinge cerul
ca o vie ispită pierdută ochilor
în cețuri fine de mister albastru.

O umbră rănită asupra-i plutește,
peste țărâna măcinată sub tălpile timpului.
Ce vultur își poartă, oare, dansul rotund
ca pe un ritual păgân al durerii?
O inima! E inima mea deasupra norilor, uscată,
ploaia n-o atinge-n veci, nici umbra!

Sărmanul talisman de aur,
l-am topit în focurile cele mari,
din nopțile lungi fără de somn,
când nu întelegeam că te-am pierdut...
Acea prăpastie a vieții mele
pe care a săpat-o trecerea ta erozivă...

[...] Citește tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândul de apoi

În liniștea asta eternă
ce curge ca un mir
din sicriul meu,
mă sufoc în propria mea conștiință
care mă judecă după criterii
dureros de pure.
Mă doare potențialul meu neîmplinit
dar mai ales,
că nu am iubit suficient viața...

Mă doare că n-am trăit prezentul,
am fost o undă oscilatorie
între două limite:
trăirea într-un viitor ideal
și retrăirea obsesivă a trecutului,
ce otravă!

Dacă n-ar fi fost timpul
prin care să-mi exprim existența,
cum oare aș măsura trecerea mea

[...] Citește tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea furtunii

Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta maturizării

Negur-alburie plutește subtil
Peste lacul ușor tremurând,
Orizontul se topește umil
Și curge în picuri de taină,
Iar eu biet suflet de copil
Îmbrac a toamnei haină.

De ce să port eu haina grea,
Sa-nec în mine dansul verii
Și cantecul de pitpalac
Din liniștea din zori și-a serii?
De ce să las eu ce-am mai sfânt
Spre coacere sub un veșmânt?

Și-oftez adânc: se duce!
Tot ce-i mai pur în noi, ușor se duce...
Vai ce-aș dansa acum în ploaie,
Cu pletele în vânt bălaie,
Să simt mirosul florilor
De la venirea zorilor!

[...] Citește tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Observatorul

Timpul își varsă nepăsarea în secunde odioase
Peste munți, peste văi, peste veacuri...
S-a pogorât pecetea nedreptății.
Iar eu, eu sunt observatorul.
Și văd scheleții soldaților răpuși în tranșee
Cum aleargă înainte la ordinul căpitanului lor,
Neștiind că ei sunt morți de glonțul timpului.
Armele lor mâncate de rugină
Sunt artefacte pironite în adâncul vremilor
Și-n loc de foc, ele tușesc scântei de noapte.
Și se aud șoapte...
E glasul celor ce-au murit luptând întru dreptate,
Cu fața către timp, cu gurile-nsetate...
Zbiară speranța în toți cei morți:
Noi vrem dreptate!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă rurală

Din valea Oltului răsare
În veșnicia neclintită
Un falnic vuiet de tractoare
Ce se prefac într-o ispită
Pe-a lumii criptă trecătoare.
E-un strașnic semn de iscusință
Al Oltului – râu secular,
Altare vechi în neființă
Le udă toate iar și iar...

Se naște-n tindă o dorință,
Chemare strașnică, aprinsă,
E-a lumii umbră, îi o ființă
Prin veac trecută neînvinsă...
De poftă dealurile plâng
Și ea se-aude an de an
La margine de crâng,
E ca un cântec de fazan
În primăvara dulce.

[...] Citește tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primul trandafir

Nu, nu te-am uitat,
doar te-am rătăcit printre gândurile mele.
Uneori te mai caut,
așa, pe sub praful ce-l așterne timpul peste...
și când te zăresc,
stai ascunsă în spatele primei priviri,
ți se văd doar ochii.
Apoi fugi,
te ascunzi în spatele primei îmbrățișări,
apoi după primul sărut...
și când nu mai ai unde,
cedezi,
îmi apari complet în față,
mi te predai, îmbujorată toată,
ca atunci la începuturi,
într-un tablou de necuprins sub cuvinte.
Apoi, tot zâmbetul acela, licărind,
se disipă ușor-ușor întunericului
până te pierzi în depărtări,
amestecând în fundal o muzică tristă

[...] Citește tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Florin Armangic, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook