Florin Cezar Călin

Regina mea peste cuvinte...

Nehotărâtă văd că stai într-o răscruce,
A gândurilor mele de demult!.
"Ce drum s-apuci? Şi unde te vei duce!",
E semnul de-ntrebare cunoscut.

Ai rupt chiciura dorului în taină,
Tu dedicând privirii un nou vis.
... şi mi-ai dansat cu dânsle în palmă,
În zilele ce mi l-ai compromis.

Se mişcă cerul! Crezi că e cutremur?,
... căci stele cad... (pe gânduri) uneori.
Îmi pare că de dragul tău eu tremur,
Şi nu sporadic... zilnic... de cu zori.

Acasă-mi pare unde eşti şi tu!,
(acolo unde şoapta-ţi e regină).
... unde cuvântul nu cunoaşte... Nu,
Iar ziua nu mai ştie ce-i hodină.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment ispititor...

- Te crezi ispita mea? - Nu am cuvinte!
Căci m-ai rănit definitiv, şovin.
- În inimă dar şi în simţăminte!
Iar suflet mi-ai făcut... "Loc de festin"!

De eu sunt "leneş" mă revigorează,
- Să vezi că nu iubesc "pe interes"!
Fii mai "deştept" şi mi te concentrează,
- Să fii "actorul" meu în univers!

- Redefineşti chiar "graniţă a minţii"!
Şi-ţi iroseşti "talentul" pe prostii.
"- Cum că i-ai ştepezit iubirii dinţii!"
- Şi cum ai reuşit nici tu nu ştii!

- Visezi demult această "scenă-n doi"!
Când îmi săruţi chiar umbra şi mă doare
"- Ce e şocant? E faptul c-amnâdoi!"
Ne reproşăm mereu cu o-ntrebare.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu singur, neîmplinit...

Aş vrea să definesc eu infinitul,
Să stau pe gânduri, să simt că exist.
Ca să-ţi evit iubirea, nedoritul,
- Dar pentru asta-i musai să rezist!

Te simt o boare... ce o rătăcesc,
M-aşez tăcut să mă auzi în gând.
Ca să-ţi răpesc din vise, să iubesc,
Acel ceva ce este nu l-am cunoscut.

Mă tem de tine, deci şi să trăiesc,
De-aceea-mi iau ca paznic roi de stele.
- Voi încerca timid să mă păzesc!
Atunci când ne-ncetat îmi faci bezele.

Las ziua să-mi citească cartea vieţii,
În timp ce eu m-ascund în infinit.
Ca roua, care-o furi a dimineţii,
Să mă găsească singur, neîmplinit.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!