George Ciprian Bălan

Departe sunt...

Departe sunt...

Departe sunt de tine-acum
Şi cugetul mă împresoară.
Te văd şi azi pe-acelaşi drum
Când te-ntâlnii întâia oară.

Acele buze sângerii...
Şi ochii tăi de domnişoară,
Frumosu-ţi chip ce oglindi
Un suflet vergur de fecioară!

Cu timpul ce de-atunci s-a scurs
Mi-apari mereu în amintire
Şi parcă-n inimă-s străpuns
De-o searbădă neîmplinire.

Dar nu sunt eu cel vinovat
Că între noi s-a stins iubirea,
Ci tu ai fost că ai lăsat

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (15 aprilie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

Cu icoana-i siderată,
Dintre stele luminând,
Strălucirea îşi arată,
Luna-ncet pe cer urcând.

Luându-ţi mâna mătăsoasă
Văd atent în ochii tăi,
Cum reflectă-şi radioasă
Voluptoasele-i văpăi.

Iară faţa-i gălbenită
Luminând al tău obraz,
Chipul tău, a mea iubită,
Îl preface în topaz.

Şi vrăjită de sclipire
În al nopţii ceas târziu
Vrei scăldată în iubire
În eterul străveziu.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 septembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar...

E toamnă iar şi frunza-n vânt răsună iară,
Cu jale şi cu freamăt blând, într-o tristeţe-amară,
Iar cerul gri şi trist de milă varsă lacrimi –
Cunoaşte bine timpul crud şi-ale naturii datini.

E toamnă iar şi-şi plânge-amarul iar făptura
Căci iată-a mai trecut un an, încă un an de-a dura.
Aşa vor trece mulţi de-a lungul vieţii noastre
Şi-n viaţă-abia ne-or ţine-atunci, doar amintiri albastre.

E toamnă iar şi-n suflet sapă iar trecutul
Aceeaşi rană de demult, ce veştejeşte trupul.
Cu ploaie şi cu vânt şi frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost şi nu-i acum, cu nostalgie-n toate.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (26 noiembrie 2014)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie

Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să priveşti atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la ţărm când de vânt se-nvoalbă?

Cum cu duşmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârşire – albă împroşcare,
Şi-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?

Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce priveşte dar, vrăjmăşia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ţine?
Biruinţa – cui? de va fi, revine?

Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindeşte ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie –

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (3 februarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ţi-aş spune cât de dragă-mi eşti,
Că-n ochii tăi fiinţa mea se pierde,
Te-aş şi-ntreba – de ce roşeşti,
Când vorba-mi caută să te dezmierde?

Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ţi cadă omeneşte!
C-aşa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindeşte!

Să pot, aş vrea, a-ţi spune cum
Din ochi îţi curge-a soarelui lumină,
Şi cum splendoarea lor acum
Destinul meu aş vrea să îmi devină.

Ţi-aş spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioşează.
Când te ascult îmi pare, zău –
Un înger parcă cerul intonează.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (11 martie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de vară

Iubit-o, dă-mi mâna, şi-ascultă, tu, marea
Pe umedul mal, pierzându-te-n zarea
Ce unduie verde şi-n plângerea-i lină
Auzi cum dă glas amorului vină.

Încearc-a-nţelege, durerea profundă,
Adusă la mal în undă cu undă,
Căci mării aprinse găsitu-i-a vină
Blestemul de-amor ce cată pricină.

Cu neîmpăcarea, ce-n valuri s-aude,
Răscoală-se-n noi simţirile nude,
Şi-n slava-i eternă amoru-şi arunce
Durerea sa prin blestemul său dulce.

În aerul verii, în jalea marină,
Acelaşi blestem găseşte-ne vină.
Dar nu-ţi fie teamă căci eu sunt cu tine
Şi rogu-te dar, în cumpăt te ţine.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (15 iulie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti...

Îţi aminteşti, tu, oare, cum,
Când ai scăpat o floare,
Eu te-am oprit din al tău drum
Din graba ta cea mare?

Şi ca un fapt necunoscut
Urzindu-l hărăzirea,
Acel moment neprevăzut
Aprinse-n noi iubirea?

Un lucru simplu şi mărunt
A noastre vieţi schimbase;
Reversul ceasului defunct
Neşansei dreptu-i luase.

Şi-ţi aminteşti primul sărut
În noaptea cea senină,
Din vara cea nu de demult
Când luna era plină,

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (24 februarie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Trăiesc de-un timp un sentiment aparte
Visând c-ai fi iubita mea,
Un gând frumos, ce îl prezum că-i parte
Şi din închipuirea ta.

Iubirea-mi e asemeni unei culpe
Şi cred că ţie ţi-e la fel,
Dar, ştii, nu vreau credinţa-mi să-ţi uzurpe
Ideea că poate mă-nşel.

Iubirea ce-a prins rădăcini în mine
În al meu suflet o discern –
Un simţ aprins ce flacăra îşi ţine
Nestinsă-n suflete etern.

Şi dac-ar fi, că-ntru simţirea-această
Pe-aceeaşi undă ne-am găsi,
Aceasta-ar fi, înspre mirarea-mi castă,
C-al sorţii rod s-ar socoti,

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (1 februarie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Ca şi primordială lege
Dintru a cărei mistice esenţe
Natura-i lasă să-şi dezlege
Puterea vie-a unicii ei feţe

Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocinţă,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de fiinţă.

Însă în totul ce există,
Când îţi lipseşte cineva, se pare
Că viaţa poate fi şi tristă,
Că-ţi poate da şi lacrime amare.

Şi greu e drumul vieţii cărei
Povara-i o fiinţă ce-ţi lipseşte,
Tu eşti a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobeşte.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Ca şi primordială lege
Dintru a cărei mistice esenţe
Natura-i lasă să-şi dezlege
Puterea vie-a unicii ei feţe

Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocinţă,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de fiinţă.

Însă în totul ce există,
Când îţi lipseşte cineva, se pare
Că viaţa poate fi şi tristă,
Că-ţi poate da şi lacrime amare.

Şi greu e drumul vieţii cărei
Povara-i o fiinţă ce-ţi lipseşte,
Tu eşti a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobeşte.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!