Poezii de George Florin Cozma, pagina 2
2
Nu te grăbi, muritori suntem!, nu te grăbi:
sângele-apus în lumina de stele nu are,
beat de trăirea din zi,
conture de floare!...
Către pacea din lacrimă nu te grabi:
ne-ar trebui nenăscutul chilim
pe care alții din noi s-ar iubi...;
și până la ziua cât timp mai avem a muri!
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
3
Eu albit de versuri,
tu încercănată umbră,
alergăm prin soare
urmă după altă urmă,
încruntând lunete foarte pământene;
pentru limpezire, mai tăiem din vene
și suntem, o clipă, focuri boreale,
verzi protuberanțe și albastre ale
gerului pe toată stelăria domn.
May, murisem oare
de-ai țipat prin somn?
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
8
Culorile de zi iși cer astâmpăr,
monedele au zimții netociți;
cu ce tribut de sânge să te cumpăr,
sau să te fur ursuzilor misiți?...
Doar să apari la strigăt lung de lună
pe destrămarea asta de pământ...
Dar nu exiști; jur-împrejur se-adună,
să-mi frângă somnul, morile de vânt.
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântarul firii mele
Vei sta închisă într-un semn al meu
pe când lumina însăși, ostenită,
mă va striga, tânjind, ca o iubită
nemaiputând fugi din curcubeu;
vei sta alături de cuvinte sparte,
gândindu-mă învins și-ndurerat
(oh! germinândă sete de păcat
pe care șoldu-ți s-a decis s-o poarte);
vei urmări fantastica secundă
purtata de corăbii pe ocean,
sau orologiul vechi, subpământean,
ce crește munții mari până-i scufundă...
Vei urmări cântarul firii mele
dar eu, pe talgere, voi fi chiar ele!
poezie de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de George Florin Cozma, adresa este: