Ilorian Păunoiu

Ars poetica

Hai, trezeşte-te, e ziuă
Hai, alegeţi tu din verb
Tot ce stă în înţelesuri
Şi aleargă ca un cerb.
Cu arcadele din sensuri
Şi cariatide mov
Picură culori-emoţii
Unei fete în alcov
Şi apoi să spargi latenţa
Ce zăgăzuieşte lumi
Dezvelind în zori esenţa
Din acele gri genuni.
Sinele cel plin de semne
Hai trezeşte-l din visare
Fata-n crângul de simboluri
S-o trezeşti cu-o sărutare.
Unghiul-smulgere de linii
Înclină-l spre mângâiere
Moartea-i o poveste sfântă
În cuvântul mângâiere.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basm din nord

Iubito, moare anul
Şi colindătorii-ţi cântă-n aşteptare!
Dacă vrei la noapte
Noi vom da cu banul:
De belşug, de zodii şi de împăcare.

Să le dai bineţe, să fii ca o zână
Ce împarte daruri şi nădejdi de bine,
Iar in vatra sobei jarul să rămână
Ca îmbrăţişarea caldă de la tine,

Ca o nuntă-n vise, ca un basm din nord,
În câmpii lapone, în câmpii de gheaţă,
Moş Crăciun pe sănii să străbată drumul
Tras de reni prin aburi calzi de dimineaţă.

Şi să ningă mult cu sublime gânduri
Şi cu fulgi din rai, cu imaculare,
Lângă mine stai să-nfiori văzduhul
Şi să treacă cerbii pe cărări lunare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven meditând asupra sunetului

Vieţuirea într-un sunet
este egală cu credinţa
şi putinţa de a vieţui într-un sunet.

Vieţuirea se poate prelungi
în funcţie de credinţa nestrămutată
în acea vieţuire.

Acolo te hrăneşti cu ecoul nesfârşit
al acelui sunet.

Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoţiei.

Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viaţă.

Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă

Bucuraţi-va de păsări
care cântă-n zori de zi;
bucuraţi-vă de rouă
şi de jocul de copii!

Bucuraţi-vă de alge,
bucuraţi-vă de nori;
bucuraţi-vă de pace,
şi de şiruri de cocori!

Bucuraţi-va de vise,
bucuraţi-va de stele,
de cireşe, de caise
şi de versurile mele!

Bucuraţi-va cu teii
şi cu floarea de salcâm
bucuraţi-va cu mieii
când umblaţi desculţi prin fân!

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

tu treceai în risipire
cer desprins din vechi tipare
ca să cauţi asfinţire
transparentelor hotare

şi îmi sărutai prin geam
ochi şi gură frunte plete
întrebând de ce mai am
stele-n gândul plin de sete

şi mă sărutai prin semne
în pădurea fără lemne
şi în frunze dispărui
şi în miezul de gutui

şi treceam în risipirea
transparentelor hotare
căutându-ne nuntirea
pe un ţărm pierdut de mare

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vecernie

Pelerinul pe cale, e-hei!...
Să mă-mpace cu "azi" şi cu tine,
Corăbii mânate de-ahei
Plutesc, se preumblă prin mine.

Ora îşi mână secundele,
Roza de vânturi le scutură
Înspre galaxiile, multele,
Sunete verzi ce mă flutură.

Cenuşa din vatră se-aprinde,
Vasul de lut scânteiază
Pregătind o cină cuminte
Prelungind un soare de-amiază.

Turme coboară pe uliţi
Şi clopot anunţă vecernii,
Raze ţâşnesc precum suliţi
Pe valea de vise a Cernii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpşuni, cireşe, rai...

Nu vrei să vii cu mine-n rai
ca sa-ţi agaţ cercei de stele?
Te-aş jefui de tot misterul
copil ce fura mere coapte;

nu vrei sa cotropim noi cerul,
s-aprindem torţele cu noapte?
Sa umplem cupele cu vin,
să pregatim banchete scumpe;

nu eu te-am înflorit cu crin,
nu eu ţi-am dăruit o luntre?!
Nu eu te-am luat în arca vieţii
si ţi-am sadit păduri de vise;

nu sunt eu steaua dimineţii
ce-ţi cânt cu sfere interzise?!
Iubita mea, nectar de mai
de nufar, de salcâm, de tei;

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât aş fi vrut

Cât aş fi vrut să-ţi spun şi nu ţi-am spus,
Cât te-am iubit nu vei putea să ştii,
Vor plânge norii ploi înspre apus
Ce fericire-am fi putut trăi!

Tu m-ai lăsat o pradă astei lumi,
Că tu nu m-ai ales, ce mai pot face?
La streşini multe cuiburi de lăstuni,
Şi-n gândul meu o floare care tace!

Şi totuşi te iubesc ca un plebeu,
Patricienii nu mă bagă-n seamă,
Cu tine-aş fi putut să fiu un zeu,
Şi fără tine cui am să dau vama?

Mai este timp să-mi spui ce simţi şi tu,
Ce greu mi-a fost fără privirea ta,
Nici mângâiere n-am avut, o, nu...
Iubeşte-mă, te rog, nu mă-nsera!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult mai am de iubit

Ce multe mai am de iubit,
Atâţia copaci aşteptând
Să le cânt,
Atâtea păsări să le dăruiesc poetice văzduhuri,
Atâţia nori să le amintesc
Picătura de ploaie liniştită,
Atâtea femei să le-nvăţ cum să iubească poeţii,
Atâţia cocori să răsfoiască şi alte hărţi ale zborului.

Ce simplu ar fi totul,
O bătaie de aripă din porumbelul Duhului Sfânt şi lumea ar fi
O grădină din Alhambra cu toţi măslinii şi rodiile
Având gustul luminii!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce noapte,ce vară...

A fân cosit miroase acum
si carele mai trec agale
şi se tot pierd în colb de drum...
Daca nu-i deal, nu e nici vale!

Şi urca viaţa mea, coboara;
si stelele ma striga:"Vino,
Da-ne o-nmiresmata seara"!
"Dar tu ce-mi dai în schimb, lumino"?!

"Copil te fac din nou şi veşnic
ai sa ma strigi în noaptea clara"!
Deasupra lumii arde-un sfeşnic
şi pe pamânt e numai vara!

Şi tu din car te uiţi
la lună drumul totuna e cu cerul
şi se aude dulce strună
şi blând te mângâie misterul!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!