Poezii de Iurie Osoianu, pagina 2
Norocul...
Motto:,, El ne-a luminat înțelesul și bucuria nenorocului de a fi român ". M. Eliade
În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Ba înjur de mama focului
Ba bojocii țin...
Ba croiesc din scurt o cale
Ba din lung în lat
Ba prin ceruri pun agale
La bănaturi hat...
Ba mijesc, zâmbind la Soare
Ba plangând la Lună
Ba din stele căzătoare
Împletind cunună
Și virtuțile norocului
Întălnite-n cale
Las la straja locului
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
*. *. *
Sorbii din Lem. Nebula Magelan
Aevea scăpăra din nori a ploaie
Mai stăruia și frigul în odaie
De rangul celui răsfirat in Eridan
Luceafărul se zbuciuma și el latent
Si delega lumină palidului geam
Iar nucul scutura din mers un ram
De frunze late și oftat strident
Ovidiu, revocat dintr-un exil
De Roma actuală într-o doară
Pleca în altul cu careta de la scara
Lui Prometeu din țara lui Eschil
La Carul Mare înhămai Ogari
Și-i asmuțai să latre la Pleiade
Și Betelgeuse, care veșnic cade
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ședința...
iar sunt înfrânt și mă retrag
învins în cel mai lung război al vieții mele
se vede că așa e scrisă-n stele
sentința unui crunt areopag
războiul meu a fost cu mori de vânt
cu monștrii mei din ambuscada rațiunii
mereu treziți din somnolențele genunii
de fraze și fragmente de cuvânt...
pornit nedeclarat pe când eram flăcău
acest război l-am dus numai cu tine
deși întreaga viaț-am manevrat printre destine
iar tu nici nu știai că războim mereu
dar azi am ridicat un alb drapel
și undeva a tresărit în depărtare
oștirea unui sentiment subit ce moare
în cel mai simplu și subtil măcel
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra...
Tu ești ciudat. Dar cine nu-i ciudat
Și cine primul nu aruncă piatra
În adevarul, care pleacă la mezat
De soartă dus. Să-l dea dejeaba, loatra...
Pe drumul colbuit, ca un fior
Se scurge umbra ta. In departare
Albește silueta altui dor
Scăldat în nostalgie care doare...
Iar păsări albe cad din cerul plat
De-a lungul conștiinței tale triste
Și cărăruia, care cheamă la mezat
Tresaltă nevoind să mai insiste
O liniște se lasă de neant
Peste faptura ta și umbra umbrei tale
Și nici un om pe cât de cât pliant
Pe dealuri nu se vede. Nici in vale
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (31 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada
mai am atîtea amintiri
de care voi să scap
-un car întreg cu coviltir
și altul cu proțap
și curg la vale trași de boi
la deal de draci
ș-apoi se-nhamă când strigoi
când stol de raci
și mă trezesc într-un târziu
printre martiri
plantând livadă in pustiu
cu amintiri..
poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de duminică spre luni...
Am visat o poveste aici, prin straini.
O poveste legată de țară.
Se făcu, că eram printre spini-mărăcini
și scăldat de ploiță amară.
Se făcuse în ea, că venise Isus
și ieși tot poporul în față,
Să-L asculte pe El: încotro de mai dus
în mizeria asta de viață?
Și Isus priedica: "Dacă vreți viitor
și nimica să nu vă mai doară,
să-l aduceți pe Musk și să-l faceți păstor
pe imașul acesta zis "țară".
Și Isus mai spunea: "Nu sunteți niște oi,
mai dispuneți de drept de-a alege.
Aduceți-l pe Musk, ca să scoată din voi
duh de robi cu pretenții de rege.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala...
.. erai ca un buton de romaniță
ba mă iubeai, ba nu mă mai iubeai
ba seri la rând stăteai lîngă portiță
și altuia petale-i dăruiai
așa a fost în anii mei de școală
ții minte cum adeseori cerșeam
să-mi lași o buchie măcar pe-o coală
uitată-n banca ta de lîngă geam.?!
n-a fost să fie și nici n-a mai fi să fie
nimic nimic într-o apatie totală
decât butonul de culoare aurie
de romaniță fără ultima petală...
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască nația
Ce cuvinte să găsesc de laudă, ca să nu cumva să te mâhnesc
Când în suflet cântă și aplaudă versul Tău profund, moldovenesc
Cristalin ca apa de izvoare, unduit ca iarba pe câmpii
Și senin, ca steaua păn-la care, drumul stă pavat cu veșnicii
Starea mea lăuntrică e stare eminesciană, deseori
Ca și tine țin în brațe marea rezemăndu-mi fruntea de văltori
Și la fel mi-e sete de repaos când purtat pe aripi de visări
Duc corăbii negre și prin haos, și pe miscătoarele-i cărări...
Ca și tine trec prin armonia dragostei cu primul său fior
Ca și tine, cred că Romănia-i țara mea de glorii și de dor
Ca și tine sunt minoritate și între-mpărat și proletar
Tind să dau Cezarului dreptate, chiar dacă-s cu plebea solidar...
Am tăcut o-ntreagă veșnicie, ocolind și lictori și tribuni
Să nu fie Doamne, să nu vie, să mă ducă-n casa de nebuni
Să-mi aplice tratamentul dur, medicul Salieri Maiorescu
Tratamentul ăla cu mercur ce te-a potolit ca Eminescu...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...
Pe Columnă-i neamul românesc
Și invinșilor, și veneraților.
Și copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraților!
Pe Columnă-s cei, căror învinși
Li s-a dăltuit în piatră veșnicia.
Și copii, copii, copii, care și stinși,
Dăinuiesc prin noi cu România...
Pe Columnă-i și Hiperion,
Și acel, lăsat în grija schitului.
Și copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Iurie Osoianu, adresa este:
