Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Jorge Luis Borges

Poezii de Jorge Luis Borges, pagina 2

Cum că nimic nu știm (De que nada se sabe)

Ignoră luna că-i calmă și clară,
și nu știe luna că lună este,
nisipul că-i nisip. A prins de veste
vreun lucru cum că forma sa-i bizară?

Sunt piesele de șah așa străine
de tactica de joc, cum este mâna
ce mută. Soarta poate nu-i stăpâna
acestor mici plăceri și mari suspine

ce-s viața noastră - o necunoscută.
Îi zicem "Dumnezeu"... Ce irosire!
Cum vane-s teama, orice șovăire,

și ruga cea etern reîncepută.
Din care arc m-oi fi lansat săgeată?
Și ținta mea o voi afla vreodată?

poezie de Jorge Luis Borges (1975), traducere de Paul Abucean
Adăugat de anonimTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

În alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
Cartea "Cuentos completos" de Jorge Luis Borges este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -123.86- 86.70 lei.

H.O

O stradă și o ușă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veșnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârșit,
Glasu-așteptat chiar mă va aștepta,
Lung șir de zile se va destrăma
În pacea nopții-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Și un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplinește așteptarea,
O dată scrijelită și uitarea.

poezie de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Costel ZăganTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

În alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.

Artă poetică

Să cauți râul ce e timp și apă,
Să-ți amintești că timpu-i tot un râu,
Să știi că ne petrecem ca un râu
Și-al nostru chip se oglindește-n apă.

Să simți că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... și că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani și luni și trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri și simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfințit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră și-asfințit.

[...] Citește tot

poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona EnacheTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Remușcarea pentru orice moarte

Desprins de memorie și de speranță,
nelimitat, abstract, aproape viitor,
mortul nu e mort: este moartea.
Precum Dumnezeul misticilor,
căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,
mortul pretutindeni străin
nu este decât pierzania și absența lumii.
Îi răpim totul,
nu-i lăsăm nicio culoare, nicio silabă:
aici e curtea pe care ochii lui n-o mai văd,
acolo e trotuarul unde speranța lui a stat la pândă.
Până și ce gândim ar putea gândi și el;
ne-am împărțit ca hoții
averea nopților și zilelor.

poezie de Jorge Luis Borges din Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel ZăganTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Sunt

Sunt cel ce știe că-i la fel de van
Ca-n luciul de cristal nevorbitor
Înspăimântatul, vanul privitor
Ce trupul fratelui urmează-avan.
Știu, prieteni neștiuți, că ne-a fost dată
Drept singură iertare doar uitarea
Și că-n uitare e și răzbunarea,
Umanei uri, soluție ciudată!
Ilustre chipuri de-a greși! Ușor
Nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint
Multiplu, unu și mereu distinct,
Al fiecăruia și-al tuturor.
Sunt nimeni. Spada n-am incins voinic.
Ecou sunt, și uitare, și nimic.

poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona EnacheTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Artă poetică (Arte poetica)

Privind la râul cel făcut din timp și apă
să-ți amintești că timpul este tot un râu,
să știi c-așa ne ducem, ca un râu
și fețele dispar ca finii stropi de apă.

Să simți că veghea e un somn, alt somn
visând că nu visează, și că moartea
de care ni se teme carnea este moartea
din fiecare noapte, ce se cheamă somn.

Să vezi în ziuă și în an un semn
de ani și zile ce avem în viață,
și paguba ce-o fac să o preschimbi în viață
într-o cântare, o rumoare și un semn.

Să vezi în moarte somnul, și-n apus
un aur trist, așa e poezia
care-i nemuritoare și săracă. Poezia
așa se-ntoarnă, ca o auroră și-un apus.

[...] Citește tot

poezie de Jorge Luis Borges (1960), traducere de Paul Abucean
Adăugat de anonimTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Trandafirul

Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopții,
cel din orice grădină și orice înserare,
trandafirul ce renaște din ușoara
cenușă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor și al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul și orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț PopaTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

ComentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Aurul tigrilor

Până sosi-va ceasul de galben asfințit
Nu-mi voi putea lua ochii
De la impunătorul tigru de Bengal.
De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum
Și nici nu bănuiește
Că gratiile-s închisoarea lui.
Veni-vor după-aceea și ceilalți tigri:
Tigrul de foc veni-va al lui Blake,
Și aur, mult, sub diferite chipuri:
Metalul iubitor care-a fost Zeus,
Inelul celor două nopți, Draupnir,
Cel care zămislește nouă inele,
Iar acestea, altele nouă, și tot așa la nesfârșit.
Cu anii fost-am părăsit
De celelalte culori încântătoare.
Nu mi-au rămas decât
Tremurătoarea lumină, umbra deasă,
Și aurul de la-nceput.
Voi, asfințituri! Voi, tigri! Voi, fulgerări
Ale mitului și ale epocii!

[...] Citește tot

poezie de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona EnacheTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Impasul

Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De pașii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuiește,
Și nici Siddharta, care își primește
Într-o grădină moartea,-n asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunțat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă și abis.
Substanța ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în șirag de clipe solitare.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț PopaTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Jorge Luis Borges, adresa este:

 
 
Creează cont | Ai uitat parola?

Căutare


Căutări recente | Top căutări | Info

Jorge Luis Borges

Jorge Luis Borges
romancier, eseist, critic și poet argentinian

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează Jorge Luis Borges

Google+

Dacă îți plac cele spuse de Jorge Luis Borges, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor pe Google.

Fani pe Facebook

Doneaza online pentru Asociatia Culturala Citatepedia