Lavinia Elena Niculicea

Fericirea - pasăre măiastră

Doamne,
rostogoleşte peste mine,
o clipă albastră,
să pot în palme ţine
fericirea - pasăre măiastră.
Dezleagă-mi iubirea
să vad cât mai departe
să trasez cu privirea
linia dintre viaţă şi moarte
Rog, acum, îngerii
să ne mai păsuiască,
vom putem culege macii verii
inima să nu ni se mai ofilească.
Ei să sculpteze în noi lumina
cu al dălţii cuvânt,
să învăţăm că-n iubire nu e vină;
ea e minunea de pe acest pământ.

rugăciune de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Alt) fel de... Viaţă

Tu ai un fel de... dor
ce mă cufundă-n linişte
când mă priveşti,
ţii soarele-n mine prizonier
şi mi se (a)prinde visul de o stea.

Tu eşti un fel de... albastru
prin care-mi vorbeşte cerul
cu rugi de iertare...
Mă apropii de Dumnezeu
precum orbul de lumină...

Tu mi-aduci un fel de... viaţă
prin care culeg muguri de iubire,
anotimpuri noi se vor naşte
ca un copil în zi de sărbătoare
şi strig: Inimă, înfloreşte-n bucurie!

Tu ai, eşti, mi-aduci...
Un (alt) fel de... Viaţă!

poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul arab - Le cheval arabe

De la un timp, moartea
vine în galop,
striveşte "les belles fleurs",
luând pe şei,
desagi de vise;
noi, oamenii, nu putem
să-i punem căpăstru.
Se aude un nechezat
de temeri aburinde
în amurgul parizian.
O, calule arab,
cu coamele neîngenuncheate
de gloanţe,
încetineşte-ţi mersul,
să putem să mai vedem
iubirea din ochii copiilor.
Mai stai un ceas,
să putem îmbrăţişa
florile - surori
să putem săruta

[...] Citeşte tot

poezie de Lavinia Elena Niculicea (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!