Lucian Domşa

* * *

Întoarce-te femeie
revino-n dimineţile cuvântului
goală, fierbinte-n singurătăţi de nisipuri
ca un mare val de spumă
clădit de mâniosul soare

Întinde-te alături
cu părul tau de înger
desfăcut pe sâni
când preaplinul coapselor
alunecă prin unduitele
penumbre adânci

Aici eşti
lângă tine sunt eu
aflându-mi somnu-ntre ape
şi-n dulci crâmpeie de sare...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Chipul tău sălbatic, expus zilei
se va deschide-n două nopţi egale
exilata mea din cerul închis
fără culoare şi formă
alungată-n crepusculul
trupului însingurat

Eu nu cânt, nu sărbătoresc
nu dansez
peste mormântul meu
doar implor poemul
îi cer luna de pe cer

Iubirea-i o călătorie inutilă
dar suavă
de cealaltă parte a oglinzii

Prea multe creaturi
se bucură-n sângele meu
şi-n paharul gol...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

(mamei mele)

Se aude corul răvăşitor
al unui swing minor
suntem pregătiţi
să ne risipim?

Din portretele sfinţilor
pe clapele degetelor
cad lacrimi
evident împrăştiate

Doar poemele vor supravieţui
cuvintele-mi vor aminti de tine
vor rămâne în urmă vocea, surâsul
strănutul, mersul legănat
şi celelalte obiecte
peste care se va aşterne
doar praful
în care ne vom transforma...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur şi ocru

iată tapiseria anotimpului
există o frumuseţe
o grandoare subtilă
în ofilirea ce ne consumă pe toţi

Se vor cutremura frunzele-n flăcări
prin venele verii vor clocoti
fire de viaţă arzătoare
împotriva ploii ce se revarsă

Eşti un râu liniştit, femeie
ce rătăceşti printre copaci
îţi privesc apele curgătoare
şi cad în genunchi
în resemnarea pădurii...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negrul ochilor

Aruncă o privire-n oglindă
scufundă-te-n negrul ochilor
simte fiorul adevăratei iubiri
toate podurile ce te-au dus în acel loc
au fost luate de ape

Îmi accept tristeţea
întrucât tot ceea ce contează e atât de departe
nu mai există mâine
fără punct de cotitură sau capăt de cerc

Sunt valul tăcut
ce-ţi spală durerea
îmi întâmpin soarta cu mâinile legate
încă mai cred în noi, femeie
în ciuda vinii
de a dormi...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Ascultă-mi suspinul
cresc în febră
ploaia nu se mai opreşte

Carnea ta aduce viaţă
îţi sorb respiraţia
sângele-mi scurge timpul
nu voi mai fi niciodată curat

Mi-ai hrănit trupul prin vene
viaţa prin şuvoaie
moartea este cine vrei tu
lasă-mă să intru
lumina se va stinge
doar când lacrimile tale
îşi vor revărsa preaplinul

Totul este pictat în rece
acum nu sunt deloc aici
iar când noaptea-mi va-nchide ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Domşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu eşti legătura cu rana
atunci când ne vorbim tăcerea
şi faci din viaţa mea
o ceremonie atât de pură

Vocea ta
e cea care plouă-n tăcerea febrei
tu-mi dezlegi ochii
şi te rog
să-mi vorbeşti mereu

Tu eşti adierea trandafirului
ce-şi flutură spinii
în tragedia vântului şi-a inimii
tu ai făcut din viaţa mea o poveste
în care cuvintele
sunt veştmintele
unor fascinante iluzii...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!