Poezii de Mihaela Cătană, pagina 2
Nu
Tu înțelegi
Tu mă înțelegi
Nu știu cum
Dar nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg
Bine cu oamenii
Ei nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg
Bine cu balaurii
Ei nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu târâtoarele
Ele nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu rozătoarele
El nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu arahnidele
Ele nu mă înțeleg
Eu nu mă înțeleg
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Cătană (2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Aripa mea fâlfâie)
Aripa mea fâlfâie
Și tu lași aripa mea să fâlfâie
Să fâlfâie și să o lași să fâlfâie da,
Nu
Cer
Tu poți să oprești aripa mea
să mai fâlfâie
Și poate că da,
Și poate că nu
Țin să fâlfâie
Aripa ta fâlfâie
Și tu iei aripa mea
Să fâlfâie cu aripa ta nu
Da,
Cer
Tu poți să ții aripa mea
Și poate că nu
Și poate că da,
Fâlfâie o singură aripă
poezie de Mihaela Cătană (septembrie 2004)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Cu ochiul tău)
Cu ochiul tău
m-am cercetat
și tot ce
văd
este cum simți
n-am nici o teamă
sunt cum sunt
asemeni tu
te vezi cum ești
poezie de Mihaela Cătană (octombrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Fără cuvinte mă simt fără cuvinte)
Fără cuvinte mă simt fără cuvinte
Copil să fii și ele-ți vin
Copil am fost
Copil aș fi
Dar n-am cuvinte
Deci nu sunt
Cu cât crin vorba
Ma mangaia și ma-mbata cu fragranța-i
Candva puteam să simt
Nările-mi mi le lăsam inundate în petale
Între iarbă și frunze
Intre pietre și stele mâna mea tremură
Nu pot să dau pietrelor glas
Nici stelelor cântec
Surzenia mea strigă dar nimeni n-o aude
poezie de Mihaela Cătană (noiembrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Izvor, izvoare, a izvorî, izvorâre, izvorând)
Mi-am întors pana
Nu, nu, pana
Și am sfredelit
Un pic de suflet
Da ce
Numai cu apă
Trăiește omul
Nu a răspuns
Și cu apă
poezie de Mihaela Cătană (2 martie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu poți
Acest dulap mă face să visez
Acolo veac, veacuri
Veci în afara lui
Veacuri mă vor îmbrăca
Pentru tine.
Zglobie, sobră, indispusă,
Urâtă, tandră, poate brută
Și cum vei vrea
Nu știu dar... fie
Dulap ca ăsta nu-s o mie
E unul, unul, unul, unul
Și-nchide visul meu din urmă
Cum vin domol,
Ți-ating lumina, te-nvălui
Iar tu te luminezi
Mă sorbi și-nvăluiți
Ne soarbem pân' să fim:
N O I
Ușa nu se deschide
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Cătană (2 iulie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degete?
Chiar ar trebui să înțeleg
Să înțeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înțeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înțeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion și este verde
Și, și ce atitudine să iau față de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înțeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înțeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delfi
Au venit greierii
Și mi-au spus
Oprește-te din drum
Ascultă-ne!
Au venit furnicile
Și mi-au spus
Și ei, și ele
Și mi-au spus
Și!
Pe un drum m-am întâlnit
poezie de Mihaela Cătană (30 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinți
Să ucizi pietrele
Durere
în mizeria mea
Final de praf prinde formă
și mă tângui de durerea formei.
Microbii mei râd
Sunt tot mai mulți
și râd
Mă înnebunește bucuria lor
poezie de Mihaela Cătană
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că
Picură în osul meu
Și desfă-mă de coaja mea
De calcarul meu
Și dacă elementul meu te cheamă
E pentru că
E pentru că
poezie de Mihaela Cătană (30 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mihaela Cătană, adresa este: