Nicu Petria

Să-ţi uit numele

Ană, Ană, cine-mi spuse
Că iubirea te răpuse?!
Peste noapte şi natură
Regăsesc altă făptură,
Străină de-acum, şaradă
Imitând vechea baladă.

Ană, Ană, cine vrea
Să-mi ia de pe sufle, grea,
Piatra dragostei - Nirvană,
Cu frumoasa, dulcea Ană?

Mi-au zburat spre stânci vultanii,
Foşnesc pe imaş castanii.
... Şi aşa până-n târziu
Să uit numele-ţi, de-l ştiu!

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna mea scânteie

De ziua ta femeie,
îţi dăruiesc o floare
să mergem pe alee
sub nopţile stelare.

Te-am căutat cândva
pe drumurile mele
şi am găsit iubirea:
urcase printre stele.

În faţa ta mă-nchin,
pedeapsă, nimb miracol.
Prin clipa în destin -
dorinţă şi oracol.

E ziua ta, femeie:
clipă, minut şi oră,
eterna mea scânteie
în viaţă şi la proră.

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tău dulce

Motto: "O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;" (M. Eminescu - O mamă...)

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.

De cu seară până-n zori
Gândurile-mi dau fiori.
Parcă sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
şi-atunci mă transfer în stea
şi vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul să ţi-l împlinesc.

Limba noastră românească
este hrană sufletească,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Un sentiment aparte m-a cuprins,
Când am văzut enigma vieţii mele
Cu ochi ca mura şi cu părul lins,
Mi s-a părut că zbor spre stele.

Şi totdeauna aş vrea să fiu cu ea
Să o admir ca pe o floare rară,
Să-i dau din mine, soldă viaţa mea,
Şi s-o primească simplu-n primăvară.

Cărările să le parcurgem împreună,
Lumina caldă s-o luăm din soare
Să-i pun din flori de vis cunună,
Şi s-o ador mereu într-o splendoare.

La ea mi-e gândul şi visez s-o am
Mai aproape, şi s-o strâng la piept,
Să-i simt parfumul ei de magheran
Împodobindu-mi soarta cât mai drept.

poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Sculptorul acesta e Brâncuşi
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să ţină sfat
în miez de ziuă
despre înălţime
despre dragoste.

Rădăcinile lui Brâncuşi vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi aşteptăm
întoarcerea

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri în timp

Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăăpezit;
la descifrez sensul
şi mă bat la gura sălbatică
a unei căţele ce muşcă
din carnea timpului,
căutând totuşi un drum
din pădurea albastră a visului
preschimbată în Voievodul unui cântec.

De multe ori ascult vibraţia sunetului
cu urechile unei feline
şi totul mi se pare colorat
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe

Drumurile sunt precum uliţele satului
unde bătrânii ies pe la porţi
să se intereseze de tine,
Luceafăr al purităţii cuvintelor,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Petre Lainic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau aproape

Gându-mi zboară prea flămând spre tine,
Lumina să sărut din ochii tăi albaştri;
Cu ce-am greşit iubito? prin nopţi pe serpentine
Eu mă trezesc hoinar şi blestemat de aştri.

Şi-atunci te-aş vrea aici, tot mai aproape,
Necruţătoarea vreme continuu-mi dă ocol.
Şi s-a făcut răcoare, cad fulgi de nea pe pleoape
Tot mai departe eşti şi teiul tot mai gol!

Cândva, poate-ntr-o zi, când vine dimineaţa,
Ieşind din spuma mării cu altă-nfăţişare
Şi înfruntând cel ger, în disperare, ceaţa
Să ne-nsoţească umbra cerându-ne iertare!

poezie de Nicu Petria din creaţie recentă (18 august 2011)
Adăugat de Pătru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

A venit iar primavara
peste camp si peste case
cantaretii scot vioara
nu le mai sta frigu'-n ooase.

Si pe strune incep sa cante
viata noastră cea "usoară"
cu melanclia-n frunte
si cu dorul subtioara.

Soarele e printre ramuri
frunzele isi vad verdeata
Ion spune peste dealuri
la pomi "bună dimineata!"

Si miracolul de vara
va veni si el curand
toti poetii ies afara
nu mai au dorul in gand.

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

Nu pleca, iubito, te rog, nu pleca
Poarta se va-nchide, vai! în urma ta
Amintiri şi umbre ne vor răscoli
Pe poteca vieţii tu nu vei mai fi.

Doruri preacurate ne vor inunda,
Şi-adevăruri, poate ne vor amenda
Căutând plăcerea între două sfere
Ai aprins iubirea cu a ta putere.

Şi-ai venit la mine, iar braţele mele
Te-au primit deschise cu gânduri vesele
Şi-am pornit pe drumuri cu o limuzină
Suntem între stele pentru-o zi lumină.

Pe poteca vieţii tu nu vei mai fi
Amintiri şi umbre ne vor răscoli,
Poarta se va-nchide, vai! în urma ta
Nu pleca iubito, te rog, nu pleca!

poezie de Nicu Petria (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băncuţa amintirilor

Pe-o băncuţă într-un parc
Am privit luna-mpreună
Viaţa mea am pus-o-n arc
Şi-am cântat cu ea pe strună.

Şi de-atunci îmi este dor
De privirea ta, mereu,
Clapele îmi cântă-n cor
Cu credinţă-n Dumnezeu.

poezie de Nicu Petria (15 februarie 2013)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!