Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Sanda Nicucie

Poezii de Sanda Nicucie, pagina 2

Ce mă... (doi)

Ce mă fac eu fără tine când te-oi pierde printre dește,
Sau te-oi strecura prin site, ori te joc la billiard?
(N-am văzut în viața toată, n-am văzut, doamne păzeste!
-ți stau femeile grămadă, mai ciorchini decât pe gard!)
Ce mă fac eu fără tine, ultimul Jean-Luc Picard,
De-ai să fugi cu enter (prima) ce te va cuprinde-n clește?
Să mă-arunc în găuri negre, ori s-o șterg pe englezește,
Cu toți caii de la brișcă și parola de la hard?
Mai nevinovat ca neaua când înghite aspirine,
Pruncușor de guineea, lupul alb cu trei cojoace-
De oițe-mblânzitorul celor de pe trei coline,
Orișicât ai fi de macho și-ai avea pe vino-n coace...
O să văd până la urmă, ce mă fac eu fără tine!
Însă tu, fără de mine, ce pe moașă-ta vei face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineață,
Când te vor soma cocoșii să stai drepți pentru apel?
Și te vor întoarce-n pături cât să-ți ia un an din viață,
Și să-ți mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreață!
Cu ferestrele în mare și pereții din oțel.
Îmi vor crește-n aripi vise și în tâmple flori de gheață,
După care-o veșnicie, mă voi odihni nițel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câștigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Și când alții vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, și cu tine, ce m-oi face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar...

Eu sunt de-aici
și sunt de nicăieri
pitici
de mână vin cu zâna ieri
și-s galbeni toți
și mici
atât de mici.

Eu sunt de nicăieri
și sunt de-aici
trec licurici
ducând poveri
spre unde ce mai zici
chiar
ce mai zici?

Ce faci
ce ești
când taci
se-aud poveștile-n povești

[...] Citește tot

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce mi-e dor...

De ce mi-e dor de tine, când doar ce te-am avut,
Și-am descântat cu bobii deasupra pielii tale,
Din noapte până-n ziuă, și ce de of și jale
Ți-am semănat pe buze, atunci când m-am pierdut?

De ce mi-e dor de tine, când nici nu am știut
Cum să-ți despic în minte toți nasturii la vale,
Și pieptu-n zona stângă și-n zone tropicale,
Pe unde-și sorb pigmeii cafeaua cu năut?

De vină-or fi șampanii din care n-am băut,
Sau poate-or fi toți sfinții ieșiți din calendare;
Ori gerul bobotezii în care te-ai născut

Ți-a pus o vorbă bună, demult, la ursitoare?
Că, de ești tu acela, ce zace-n așternut,
De ce mi-e dor de tine, când doar ce te-am avut?

sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu fața-n jos.

E-un fel de am să plec și să revin,
Un fel de nu știu ce și nu știu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârșit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...

În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Și neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descântec

Săruta-ți-aș neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l așez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veșnic atârnat de stânga mea.

Mângaia-ți-aș cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ți-ar ieși jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungați de piază rea.

Descânta-ți-aș cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos și cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate

Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu și mai mult! te-aș da pe spate,
Doar făcându-ți loc, oleacă, uite-aci în... viața mea

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbăta mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost și nu a fost să fie.
Și plouă, parcă, plouă prin podele,
nici ceașca de cafea nu mă îmbie,
și nu mai scriu, tot ce-aș putea eu scrie,
e undeva doar oale și ulcele.
În liniștea ades-prea(mergătoare),
ce mă cuprinde stânga împrejur,
și-mi dă o stare-anume fără stare,
că aș fugi pe calul cel mai sur,
cu făt frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbătă mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost și nu a fost să-mi fie.
Și plouă, parcă, plouă prin podele!
nici ceașca de cafea nu mă îmbie,
și nu mai scriu, tot ce-aș putea eu scrie,
e undeva doar oale și ulcele.
În liniștea ades-prea curgătoare,
ce mă cuprinde stânga împrejur,
îmi dă o stare-anume fără stare,
că aș fugi pe calul cel mai sur,
cu făt-frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E miercuri dus...

E miercuri dus și plouă... La câmpie
E ud pământul până la prăsele.
Mă uit pe dreapta, încă am inele
Și poză-n buletin cu Nicucie.
Ce aur, ce argint? doar tinichele!
Dau tortul de cincizeci pe o felie
De douășcinci cu bune și cu rele.
O cioară-mi cântă lie ciocărlie...
Nu-i dau binețe și-n final dispare.
Cu-n fâlfâit de stânga împrejur
Îmi trece ziua-aiurea la întâmplare.
În alb și negru fără de cusur,
Te-aștept să vii, covor de neuitare
Să-ntinzi avaramu ca-n raj kapoor.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flutur-afumat în beznă

Umbrei mele dezgolită
îi lipsește umbra ta
dusă-i
dusă să-mi trimită
boabe din nu mă uita
și amar de izmă creață
- n buzunarul de la șorț
viața
mama ei de viață
stă pe pajiștea din colț
fredonând din zări eterne
bând cafeaua la ibric
sprijinit în două perne
stă și-un gând al meu mai mic
până-n gât la naftalină
ca un flutur-afumat
între beznă și lumină
nici nu zbor
nici nu răzbat

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 6 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Sanda Nicucie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook