Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Sibiana Mirela Antoche

Poezii de Sibiana Mirela Antoche, pagina 2

Într-o zi...

Într-o zi mi-e mai vară, într-o alta descresc,
Orice clipă trăită printre pași mi-o zăresc,
Învârtită-i timona, dar nu-i timp de întors,
Curg ninsori fără milă, își întrec al lor tors.

Dar, privesc visătoare și-aud ochii zâmbind,
Eu, mireasă în galben, trec prin toamnă iubind,
La picioare rugina mă decalță de ani,
Tropotește-nsoțită de-un alai de șamani.

Și mi-s tălpile goale și-mi par toate mai reci,
Îți ascult îndârjirea, viață, grabnic mai treci,
Dărnicia ți-e scumpă când cerșind primăveri
Vicleșug pui în haina ce-o îmbraci în tăceri.

Anotimpuri străine, rând pe rând amurgesc,
Mi-e în urmă privirea, mi-o adun și pornesc
Prin desișul de frunze, printre vânturi și ploi,
Recunosc... e ușor... când zăpezi dăm în doi.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Năluci cu râset tandru

Prin porți de cer deschise coboară-n șoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-și prind cununa
Își spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.

Descântece șirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvășite înnobilează cântul,
Prin nelumești chemări iubirea o urzesc.

Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigați din depărtări,
Vrăjiți, îndrăgostesc de glasul lor șăgalnic
Și-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.

În revărsat de ziuă își risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor plutește mirabil fericirea,
Altițe curg pe ape... băieții plâng de dor!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fi român

Același neam, aceeași grea povară
Plângându-și soarta ca pe-un recviem,
Aceleași patimi nu mai vor să piară,
Rămân ca un viclean și rău blestem.

A obosit, dar nu-și trădează glia,
Răzbate lunecând printre poveri,
Își curmă ne-mplinirea cu tăria
Unui popor secat de mari averi.

E timpul de-a-și uni în pace crezul,
De-a-și apăra ce-naintașii-au câștigat,
Esența volniciei strânsă-n miezul
Unei măreți istorii ce nu s-a uitat.

Prin vene-i zbat nevolnice păcate
Și nu se șterg vreodată și nu pier,
Doar sapă-adânc în rănile uscate
Storcând de rău și ultimul mister.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost să fie poezie

Din toate câte-am încercat pe cea din urmă-o țin aproape
Fiindu-mi aer în plămâni și zbor de îngeri pe sub pleoape,
Din 'naltul cer a coborât chemându-mi sufletul la masă,
Făcându-și loc printre-amăgiri când toamna e la ea acasă.

Nu s-a sfiit de mi-a privit în ochi lumina visătoare
Sperând că-i fac durabil cuib în haina ei nemuritoare,
În tainic mod mi-a arătat ce-nseamnă-a-i fi mereu loială:
Un pumn de gânduri, un condei și-o călimară de cerneală.

Ce-a nins de sus am adunat ca pe-o comoară prețioasă
Făcându-mi inima să creadă că-mi este veșnică aleasă,
Va dăinui cu timpu-odată, încremenită pe hârtie,
Ce-a fost să fie-n stele scris... a fost să fie Poezie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alfabetul iubirii

iubirea-i taina clipelor nescrise
e cheia ce unește doi străini
ea nu trădează fluturii de vise
le curăță aripile de spini

iubire-ai ca o lebădă pe ape
ca ‘naltul zbor al marelui condor
e lacrima ce picură sub pleoape
când rănile nestinse aspru dor

iubirea-i iarba udă-n stropi de rouă
zefirul ce-n timpane-l resimțim
miracolul cerescului când plouă
e dulcele și-amarul pân' sfârșim

iubirea-i curcubeul dintre nouri
e tot ce ne-nconjoară cât trăim
e micul vals al marilor ecouri
pe ringul ce-am ales să dănțuim

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am albit prea devreme...

Am albit prea devreme să mă vait că mi-e greu,
Că părinții-s cenușă și-i visez tot mereu,
Și la rându-mi părinte voi lua drumul lor,
Iar în urmă m-or plânge anotimpuri de dor.

Vin din urmă zăpezi troienind primăveri,
N-au răgaz să îmi ierte tinerețea de ieri,
Cer simbrie pe riduri și pe firul de păr,
Târguiesc un zaraf să le ia în răspăr.

Amintiri îmi cutremură gândul ursuz
Ca un film derulând pe-un perete difuz,
Cern nisipul pestriț să-l plantez în răvar
S-amăgească clepsidra când va da un lăstar.

Gene-mi cad pe obraji ca o ploaie de mai,
Eu le-adun resemnată-n ibricul de ceai,
Cântăresc ce-am topit din ce-ar fi să mai ard
Plimbând pașii mărunți pe-al meu lung bulevard.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am oprit o clipă timpul

Am oprit o clipă timpul nefiresc de îndrăzneț
Vrând a-i măsura trufia, fără cel mai mic dispreț,
Prea ne face vreasc devreme ofilindu-ne în vrej,
Prea ne-amenință cu goana amețindu-ne vârtej.

Am oprit o clipă timpul întrebându-l încotro
Nisipește-n cer destine dirijând noul tango,
Între naștere și moarte credincios ne urmărește,
Iar de nu-i urmăm menirea, mânios ne pedepsește.

Am oprit o clipă timpul ascultându-i furca-n tors
Eu, nevinovatul sorții, lut de vlagă aspru stors,
Voi, ce ați primit ninsoarea, curioși o adunați
În căușul alb al vieții... răbdători vă resemnați.

Am oprit o clipă timpul într-un mod întâmplător
Când își pregătea reduta, el mirabilul actor,
Și fura în drumu-i grabnic veșnicia din nisipuri,
El, bătrânul vagabond, vechi pirat de anotimpuri.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am prins dor de tine, vară!

M-ai chemat la tine, vară, înfloriți îs trandafirii,
În al tău balsam mirific mă seduci cu harul firii,
Dovedești a fi regina verdelui fără hotar
În grădina-ți rai de floare, curcubeu pe sub frunzar.

M-ai atras cu dulcea-ți rază dogorândă de la soare
Pe nisipul fin al plajei din al țărmului de mare,
M-ai adus pe vârf de munte să-i cunosc nemărginirea
Cât cuprind cu ochii roată, codrului să-i văd nuntirea.

M-ai făcut să-ți simt mirosul fânului abia cosit,
Roua florilor să-ți scutur pe pășunea ce-a dospit,
Tropotind pe dealuri caii, mieii zbenguind de zor,
Limpezi ape curg la vale, reci pornite din izvor.

M-ai vrăjit cu-mpărăția spicului ce urcă-n cer
Zvelt, triumfă și încântă, bob de aur în mister,
M-ai poftit la o plimbare pe-o alee cu castani
Sau pe-un lac să-ți văd plutirea nuferilor mari, bălani.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Aș vărsa călimara

Mi-e flămândă penița de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn și al șoaptelor dans,
Aș vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.

Opulență de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri și altare de gânduri
Aș mai prinde o rimă, aș mai scrie un vers.

Mi-e flămândă speranța de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aș ciopli ascuțind-o-n condeie,
Cu o alt-aș zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaș de femeie.

Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aș vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călcâi de piatră

Din os de neputință și ochi de leac astmatic
Îmi țes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriș sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.

Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârșind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.

Îmi pierd în sâmburi miezul și-l caut printre oase
Amețitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preșul șters al zilei sunt vremurile roase
Și date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.

Nu-i timp de-ntors călcâiul din șaua neuitării
Și nici de ligamente de înnodat absurd,
Aștept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 8 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Sibiana Mirela Antoche, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook