Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Virgil Carianopol

Poezii de Virgil Carianopol, pagina 2

Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Și nu mai poți străbate de desiș,
Închide ochii și-ai să vezi departe
Ce nu mai poți vedea cu ei deschiși.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Și nu mai poți, oricât ți-ar fi de greu,
Te depărtează și mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

poezie clasică de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caravana

Plecase caravana iarăși
Purtând în sânul ei argint,
Cu străluciri furate parcă
Din ochii celora ce mint.

Și umbre se-nnodau tăcute
Sub raza nopții tropicale,
Era de aur călătorul
Și aurul lucea pe cale.

Era lumin-așa de multă
Pe fermecatul nopții chip,
Că strălucea un pic, de lună,
În orice boabă de nisip.

Un beduin, chema în cântec,
Mirajul verzilor savane...
Și-așa mergea de greu în noapte,
De parcă el purta în spate
Argintu-ntregii caravane.

poezie clasică de Virgil Carianopol din Flori de spin (1931)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țăranii

Îi văd, sunt tot așa, cu cojoacele rupte,
Cu piepturile și cu fețele supte,
Le sunt mâinile tot așa aspre și dure,
Privirile, tot oțel din tăiș de secure.
Cu ochii adânci și lucioși ca niște băncuțe,
Aduc la oraș diminețele în căruțe.
Beau țuică prin cârciumi și vorbesc tare,
Socotesc banii pe degete și hambare,
Li se umezesc ochii și ascultă duși
Când își taie țiganul sufletul în arcuș.

Îi simt după mirosul cojoacelor ude;
Dar sufletul lor chinuit nu m-aude.
Mă uit în ochii lor triști și adânci,
La mâinile lor care pot să sfărâme stânci,
Și-mi vine să le strig, să-i trag de mintean:
Băă, sunt și eu tot ca voi, tot țăran!
Dar glasul meu se topește, e de ceară...
Seara țăranii pleacă, cu orașul suit în cară.
Îi petrec până la margine, până în țigănie,

[...] Citește tot

poezie clasică de Virgil Carianopol din Carte pentru domnițe (1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Covor românesc

Ca o câmpie, oglindind întinsul,
Cu păsări care-i stau pe crengi cântând,
Privindu-l lung, aduce-n el nestinsul
Din depărtate vremuri luminând.

Împestrițat cu crini și lămâiță,
Cu albăstrele și cu maci duioși,
Vii, flori de liliac sau romaniță
Te fac să te apleci, să le miroși.

Pus în perete, lângă pat, în casă,
Te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.
Îi simți răcoarea dulce de mătasă,
Și parcă vântu-l simți cum te adie.

Lucrat adânc din lână și culoare,
Cu-nseninări și arbori fel de fel,
Odihna lui te-mbie la visare
Și la un somn pe pajiștea din el.

[...] Citește tot

poezie clasică de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Virgil Carianopol, adresa este:

 
 
Creează cont | Ai uitat parola?

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează Virgil Carianopol

Dacă îți plac cele spuse de Virgil Carianopol, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook