Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Rainer Maria Rilke

Poezii de Rainer Maria Rilke, pagina 23

Sonetul XVI

Rana pururi de noi scurmată,
însuși zeul e, de-i vindecată...
Tăiș noi suntem, râvnind a ști –
iar el, seninul, se risipi...

Chiar daru-i sfânt în neprihană
îl smulge din lumea-i prea vană;
neclintit, nu-l primește decât
dezlegat, părtaș hotărât...

Doar mortul soarbe gând
din șipot susurând
sub zeiescul semn, mortului mut...

A noastră larmă sfărâmă țelul!
Râvnește spre dangăt doar mielul
din molcom freamăt tot mai tăcut.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Sonetul XVII

În ce ferice grădini, cu pururi udatele coame
de arbori, pe ce gingășii de lujer golaș
rodesc ale mângâierii ciudatele poame,
mustind? Sunt poate-n sărmanul plai nevoiaș

al mizeriei tale! Uimit ești de vrajă!
De preabogatele boabe rămâi uluit:
neatinsă-i nespusa, frageda coajă;
nici păsări, nici viermi nu te-au gelozit

luându-ți nainte! Oare-n pomi îngeri învie?
De blânzi grădinari tainici grijiți,
rodind pentru noi, făr-ai noștri să fie?

N-am izbutit noi, umbrele, semnele serii,
seci și copți prea devreme, prea curând-ofiliți,
să turburăm oare cumpăna verii?

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XVIII

Doamne, noii zori
cu fulger, bubuie.
Grăbesc vestitori
spre boltă de-i suie.

Larmei te-nchină,
în rostogolire;
căci însăși Mașina
cere preaslăvire.

Iar Mașina, iată,
urlă răzbunare
râvnind să sluțească.

Ea ne suge, toată:
deși patimi n-are:
drept e să slujească.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XVIII

Dansatoare, tu strămutare
a tot ce sortit e să piară, ofrandă;
vârtej, cel din urmă pom, crești din mișcare,
domnești peste vreme, zbor prins în ghirlandă!

N-a înflorit peste freamăt, deodată,
peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?
Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurata
arșiță pe care-n nepreget o desfășurai...

Doar roade purta, roade, copacul, extazul.
Nu-i oare molcomă roadă: ulciorul
vărgat, pârg deplin, dar mai pârguit nu e vasul?

Că-n limpezi icoane păstrează tiparul
pe care bezna sprâncenelor tale, fiorul,
pânze desprinse, sucind scrise tot harul?

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XX

Doamne, spune-mi tu, ce să-ți hărăzesc?
Făpturii auz tu i-ai dăruit. –
Zi de primăvară... cum îmi amintesc...
Un cal în Rusia... trece-n asfințit.

Murgul venea ne-nsoțit dintr-un sat.
Prinse de-un țăruș, frânghii mai târa –
se vroise noaptea pe câmpuri uitat.
Șuvițele coamei cum le mai zbătea!

Scuturând grumazul într-un ritm sprințar
în galop pornea piedici târâind,
dar zvâcneau izvoare-n sânge de-armăsar!

Aievea simțea spații lunecând:
necheza, sorbea un văzduh divin,
chip închis în el:
Ție ți-l închin.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XX

Între stele, ce departe-i! Însă mai departe
se află ce-nvățăm aci.
De pildă unul, prunc, al doilea-în altă parte...
În depărtări ce nu se pot gândi.

Tot largul Firii nu-i cuprins de soartă?
Cum ni se pare-atâta de străină?
Gândește,-ntre fecioară și bărbat, ce largă toartă!
Ferindu-se de el, de el se-anină...

Departe-s toate; ne închis e cercul viu!
Privește blidul pentru prânzul cel voios:
un straniu ochi de pește licărind sticlos.

Că-s peștii muți, credeam cândva. Nu știu!
La capăt nu găsești un loc în care peștii au grăit
cu vorbe ce nu le-au rostit?

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XXI

Primăvara s-a-ntors; iar pământul
pare copilul ce versuri recită:
multe, ce multe!... Sârgul, avântul
învățăturii: răsplata-i primită!

Aspru fu dascălul! Cuget măiastru
cu barba-i de nea, colilie.
Dar cum vom numi, verde și-albastru?
Se cade s-o știm. El o știe, o știe!

Voios cu copii, pământ dezlegat
vrem să te prindem la joacă!
Cel mai voios izbutește, pământ!

Că harnicul dascăl, nespus te-a-nvățat:
ce-i rădăcină, slova-și desface,
lungi și grele tulpini cântând al tău cânt.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XXI

Inimă, cântă-mi acele grădini necunoscute,
clare, de neatins, în butelii închise,
roze de Ispahan ori de Șiraz; apele mute
cântă-le-n slava neasemuitelor vise.

Inimă, nu-ți sunt străine, vădește-o! Grăiesc
despre tine, bogat pârguite smochine,
adieri ce parcă prind chip, ție-ți zâmbesc
printre crengile-n floare crescând către tine.

Să renunți te ferește, ai cade-n greșeală,
pentru că hotărât-ai, miez înseamnă: a fi!
Fir de mătase te strecoară-n urzeală!

Lăuntric izvod, roi de străfunduri îmbină
– chiar din viață clipe de chin de-ar închipui
parte fiind, țesăturii întregi te închină.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XXII

Cu noi viața-și mâne
imboldul, dar clipa
măsoară și pripa
și-n veci ce rămâne.

Ce trece-n neștire
curând irosit,
nu e plăsmuit
spre sfânta rodire.

Tineri, cutezanța
nu-i izbânda plină
în zbor să vă poarte.

Cumpănă-i speranța,
beznă și lumină,
și floare și carte.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XXII

O, frânge destinul! prinosul înalt:
în parcuri a noastră ființă-n coroane
de spumă, ori oameni ciopliți în bazalt,
în jur largi portale și bolți sub balcoane...

O, clopot, te-nalță cu glas de aramă
peste-a zilelor șiruri, lumini cenușii!
Coloana din Karnak, ori mândră coloană
ce dăinuie lângă temple pururea vii!

Azi, iscate ofrande veșnic egale
perindă sub chipul grabei orizontale
galbena zi spre nopți prea-ntinse, orbite...

Dar goana se stinge și nu lasă urmă;
iar urmele scrise-n văzduh de se curmă,
în zadar nu au fost. Doar poate, închipuite.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

<< < Pagina din 27 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Rainer Maria Rilke, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook