Poezii de Ștefan Petrea, pagina 26
Vis turbat
de nalț nimicuri, îți cioplesc montură
rubinului de-amor, deșertăciune...
un diamant al neființei spune
de alte-averi, ce-n ochi de lut n-au gură.
pe gând era minciunii leziune
de-mi putrezea a literei structură...
pe raft e Domnul în miniatură
abia clipind biserici pe genune.
cu dulci convulsii de mirări mă-ncaier,
sub noțiuni de noapte-i vis turbat
diform alint ce dezvelește vaier.
ci doar de mine nu te-am întrebat
când mai veneai pe-o umbră-n șa de aer...
mă pitulam, de ploaie vinovat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul negru
veghind în negru visul ni se-arată
precum o gură duhul să ne-nghită,
prin bezne trece jalea ta grăbită
să-mi vândă dor și-n clipe frica toată
infernul suie-n piscuri de ispită,
privirea minții lacrima-și înoată
și-n ape când lucirea-ți e vărsată
la fel și umbra ta e-n plai răpită
întemnițați de brațe nevăzute
amorul curge-n lene de palavre
sub liniștea ce aprig se ascute
când îngerii în lese-s simple javre
și noaptea vine-n taine pe tăcute
în rost de cripte întocmim cadavre
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viu ori treaz
pe vani pereți plâng sfinți în ilustrații
și-n sacre lacrimi desenez blesteme...
când de-al ei cântec pasărea se teme
voi, oameni, o enigmă clipei dați-i
că e cenușa stinsă-n anateme
renașterii nu-i zbor în respirații
carnală existență-n strâmte spații
și timp doar până liniștea să cheme
am frânt din mine să îmi fii femeie
ca să-mi rămâi amor și după veac
sub ochi tămăduindu-mi moartea, cheie
a descuia pe îngerul sărac
ce am lăsat să-mi umble prin idee,
dar viu ori treaz mi-e stihul tot un drac...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba tăcere
[baliverne]
muzica sângelui, cântec eternitate amputată...
fiind, în deshumarea amorului ni se strică frunza
a ne ține șoapta de sete în voce
pe când sub gând e îngerul mai neferoce
puțină-i lumina la balamuc de cuvinte
alienării i se injectează amintiri viitoare
cu mințile pe dos
să poată scrie nebunii frumos
existența e doar o antemurire...
neființă, tu te naști în moarte
cu fustele ridicate-n apus
(cum s-a mai spus)
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajbă de eternitate
eternitatea e o vrajbă-a vieții
în cerul cel îndestulat cu rugă
din calea timpului ades să fugă
secundă-n neclintire bând poeții.
mirarea-ți este-n taine-abia văiugă,
adâncul din a florilor excreții
odaia-ți este-așezământ tristeții,
o raclă rațiunea ce-ți subjugă.
îmi ești corola ploii viitoare
ce din amar îmi va uda-n priviri
de nelumină stând făuritoare.
fiind de pasăre-n îmbolnăviri
îți respirai iar umbra și te doare
un gând spre oameni, clipă-n zăboviri.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Popeye
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburătoarea
mâncam reciproc pâinea trupurilor noastre
lacrima venise la pachet, era promoție la tristețe
în lanțul de magazine din cușca Pământului,
acolo se vinde robie
lanțul social însă ne întemnițează animalitatea
sub coajă mai erau vreo doi îngeri, demoni pe-atâta
nu-ți pot vorbi despre iubire, ți-aș nega misterul
fustelor tale amărui
și veștejirea frunzei întru Domnul
dragostea mi-e o luptă cu bulgări de-omăt de hârtie
în dimineața morții
să las vie bezna ce-mi străpunge-n cuvânt,
amorul tău a urca în lumină
fără tine, femeie de niciodată,
carnea mi-e o cale ciudată,
exiști doar în sensul zborului,
respirând carnalitatea ta aeriformă
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Hefaistos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de zi
într-o coajă de rugăciune
suie în stele speranța,
chestia aceea despre umbră a tăcerii
învățând liniștea cu adjutant liric placebo,
bolnav de timp adorm sub sprâncenele tale
a întrebare se ridica una
interogându-mi duplicitatea dintre umbră și mâine
îngerul țipa multicolor,
curcubeu al esențelor diluate ridicând fusta nopții
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de ziuă astăzi
ca un animal de pradă ne pândește iubirea
smoala nopții ne suie în cănile de cafea
avem puțin plumb topit pe buze în dimineața aceasta
când ni se naște orizontul în văz
tu, ce colosal semn de întrebare...
eu sunt minciuna ce îți răspunde mirării
în dimineața aceasta adevărul e pentru îngeri
nu-n sângele nostru unit în păcate
în demiurgia clipei
existențele ne poartă corespondență cu Eternitatea,
apoi iar căzând în luturi
luptele dintre noi
emană într-o carnalitate mâine mormânt
parfumul florii lui Eros
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Eros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ștefan Petrea, adresa este: