Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Costel Avrămescu

Poezii de Costel Avrămescu, pagina 3

Cogito

Sub arcul ce-ntinde veșnicul a fi,
În nedesțelenite idealuri, te irosești
Și constați cum, într-o oarecare zi,
Alergând pe sensul vieții, obosești.

Renunță la prisoselnice comparații
Și nu-ncerca să trăiești viața altcuiva,
Căci timpul nu dă niciodată garanții
C-ai mai putea s-o trăiești și pe-a ta!

Când sângele-ți se stâlpuie-n tentații,
Gestionează a dezamăgirilor povară
Și nu lăsa zgomotul imaginat de alții
Să-ți împresoare vocea ta interioară!

Un lucru la-ndemână este admisibil:
Mușcă din viață cu lăcomie nebună
Și iubește-o ori de câte ori e posibil!
Și, crede-mă, e posibil întotdeaună!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conștiința vieții

În nepăsarea dimineții,
coșmar străbătut
de reprezentări apocaliptice;
profeții mincinoși
ne-au înlocuit visele.
Urmărind orizontul răsăritului,
cu o doză de nebunie
– pretenție absurd㠖
iar trebuie să iau geneza
de la capăt.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacul din grădina copilăriei

Gălăgie de gânduri
și o liniște nesecată
de profunzimea cursului vieții.
Din toate izvoarele,
lăcrimează o tăcere
cu ecou infinit.
În solitudinea
confiscată de durată,
lungit ca o umbră în amurg,
cu ochi hipnotici,
veghez la căpătâiul nopților
cu bătăile inimii.
Trezesc amintiri
pe care nu le pot adormi.
La locul ei,
neclintită,
steaua Mamei.
Nu există nor
să-i oprească strălucirea tăcerii;
și nici obstacol

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corealitate

Am crezut că sufletul este o confluență de intimități
Ce-și călăuzește lirismul dragostei către complinire.
Pentru noi, împreună a devenit un azil de singurătăți
În care comunicarea frumoasă lipsește cu desăvârșire.

Mi-aș fi dorit să fii asemenea mie, măcar un zăstimp,
Un suflet pereche, cu aceleași gânduri și preferințe,
Un refugiu universal dincolo de spațiu și timp...
În pacea sufletelor noastre, să milosârdim oricâte suferințe.

Sufletul tău veșnic reneagă. Devenite tiradă
Vorbele-ți nu mai au ecou în sufletul meu;
Îl hăituiești de parca-i fi o pasăre de pradă.
Să te descopăr demon, mi-a fost cel mai greu!

Viața noastră a devenit o dureroasă corealitate;
Când îți spun că mi-ai rănit sufletul, nu mă crezi,
Dar să știi că și invizibilul este acea realitate
Pe care nu ești în stare s-o-nțelegi și s-o vezi.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crepuscul nautic

Un altar neterminat pare cerul cuprins de-nserare ca într-un brâu de humă;
Suspin de vreme regretând urmele unei zile frumoase cu irizări de-agat;
Briza abia trezită din somnul său diurn cravașează sirepe herghelii de valuri-n spumă;
Într-un port îndepărtat din hamacul orizontului, mi-am ancorat gândul la crepusculul catifelat;
Amintirile mă ning acrobatic cu-aripi de pescăruși albaștri și petale de lună.

În tonuri de crepuscul nautic, nechemate, imaginile se strecoară fantomatic;
Fulgeră câmpia mării cu ecouri albastre ce mă-ndeamnă, peste timp, la taifas,
Bântuindu-mi carnea cu-nrobitoare atingeri pasionale,-n amurgul alocromatic;
Pagini cu poeme de-altădată se desfac nostalgic, se aureolează și prind glas;
La ora mareelor înalte, ascult mugetul mării și, trecutului meu, îl suprapun cinematic.

Lampa cu fluturi albaștri pâlpâie ritmic în siajul cu tâmple de sare;
Pentru magnetul uriaș al mării, inima mea va rămâne o bucățică de fier;
Amprentele încrustate adânc în pelicula memoriei îi sunt adăpost și-alinare.

Pentru suflet, suava tortură a amintirilor este-o desfătare-n amurg,
Pentru prezentul anost, este singura bucurie pe care pot să i-o ofer
Din care, cu scânteieri firave, pentru coala albă de hârtie, scurm gânduri care curg.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dac-ai fi...

De-ai fi orizontul

Dintre două ape,

Aș putea fi gândul

Ce te vrea aproape.

Dac-ai fi o mare,

Eu aș fi safirul

Cu-a sa strălucire

Oglindind nadirul.

Dacă ai fi valul

Ce-și cere tributul,

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dialectică

Am învățat de la izvor
că totul începe de undeva.
Am învățat de la râu
că viața-i plină de meandre
și nu se-odihnește niciodată.
Am învățat de la fluviu
să nu refuz niciun râu
dacă vreau să cresc.
Am învățat de la mare
să nu disprețuiesc niciun val
și interesul egoist al sirenei,
iar, de la viață,
că totul curge ca o apă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din dor de tine

I-am confiscat zilei fotonuꞌ,
Din vers, făcut-am închisoare,
Albesc noaptea cu creionuꞌ
ꞌN care-ai pus raze de soare.

Noaptea albă de mătase
De ne-ar mai învălui,
În îmbrățișări focoase,
Însuși versul meu ai fi.

Eu, din suflet, mi-am dorit
Altă preajmă de-ntâlnire;
Un loc mult mai nimerit
Decât candela de-amintire.

Pentru-a-ți ține de urât,
Sufletul mi l-aș jertfi
Și-n adâncu-mi zăvorât,
Tot poemul meu ai fi!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din necesitate de echilibru

Aruncat de univers pe pământ,
înger și demon,
niciodată-n stare pură,
între golul în care se pierdeau privirile
și privirile care se pierdeau în gol,
între sentiment și rațiune,
între plictiseală și dorință,
între nesațiul viziunii lăuntrice
și neajunsurile realității,
între,, a face" și,, a spune",

conștient că orice extremă este insuportabilă
și profanează ideea de echilibru,
în această echivalență de vid,
între golul inimii și golul lumii,
încercai schimbul între dăruire și primire
pentru a nu cădea în extreme.

Cu zările pe umăr
și vântul de căpăstru,

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar poetul

Gestionar de vise, rebel al condiției umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit și-o ispită adâncă.

Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalță perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existență de tăceri nestemate.

Învinovățit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu raze de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemurește-nainte s-apună.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 13 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Costel Avrămescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook