Poezii de Emil Brumaru, pagina 3
***
Mi-e sufletu împins de rouă
În groapa unui crin adânc.
Mă țin cu mâinile-amândouă
De marginile lui și plâng.
Nu vreau miresmele să-mi umple
Gura cu fluturi, nici lumini
Să mă îmbrace-n raze scumpe
Cu nasturi ticălos de fini.
Ci îmi doresc o portocală
Mare și grea (oh, pe-ntuneric!)
Ca să mă joc în pielea goală
Cu trupu-i copilin și sferic.
poezie de Emil Brumaru din Ruina unui samovar (1983)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Bocet de adult IV
În gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
Și-aș mai sta și n-aș mai sta
Să beau apă la cișmea
C-un acar alăturea.
C-am crezut, la început,
Cât marfarele-au trecut,
Că nici nu mai sunt adult.
Ci-n gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii
Tremurând de infinita
Gingășie a luminii?
Și de ce se iau la harță
Îngerii lângă cantoane?
De ce are roua scoarță
Și amurgul vechi bidoane
De ulei pentru elita
Leușteanului grădinii?
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uit că sunt poet
Poetului îi șade bine
Să fie trândav, bleu și pur.
Mânânce miere de albine,
Beie din sticle borș de-azur.
Îmbuibă-se printre chiftele,
Cu târtițe de fluturi moi.
Poetul trebuie să-și spele
Zilnic picioarele-n oloi.
Și mâinile în lapte dulce,
Și fața-n bulion de crin.
Dânsul de-a pururi va să-și culce
Pe plusuri trupul longilin.
Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanași la pălărie
Și c-o iubită fistichie
Ce are sâni cât garderoba
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ultimul poet balcanic
Sunt ultimul poet balcanic.
Cânt c-un descojitor mecanic
Ce-nlătură, nu de pe frasini
Sau de pe ulmi, scoarțele groase-n
Lumina după-amiezii gării,
Ci de pe crinii strânși puzderii
În stive(-ntâi decapitați):
Pielița lujerilor s-o purtați
Cu jartier, păzite dulce-n viciu
De Îngerul cel de serviciu
Veșnic în urma coapselor...
Sunt ultimul poet descojitor!
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
[Femeia mea frumoasă ca scriptura]
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic, Opere II
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o nimfoaică
Puterile cum îmi scad:
Subțiri-s ca apa-n vad.
Simțurile cum se duc:
Rămân păpădie-cuc.
Mințile cum se închid:
Sunt ca ușa prinsă-n zid.
Nici tu broască, nici tu chei,
Nimfoaică, să mi-o deschei.
Și să-mi intri cu lumini
În spatele ochilor plini
De smântâne și rășini...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentare
Trăiam în bulion, trăiam în fructe,
În dulci latrine cu hârtii murdare,
În untdelemn duceam naive lupte,
Sticlele mele aveau dop de soare.
Iubeam păieanjeni fără ca să-mi pese,
Și lângă ziduri mirosul de var;
Pe tăvi dormeam alături de mari fese
De piersice roz-albe ce transpar.
Iar perna mea, ca laptele de moale,
Puf de cocor ce zboară-n ea avea.
Piperele cu rangurile sale
Vechi pretendent-au fost la nara mea.
Și pentru-a-mi fi stăpână și regină
Peste imperiul vast de lene calmă
În fața mea creștea ciuperca fină
Cu reverențe și cu spori în palmă.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocrifă
Timpul ceasurile-și plimbă
Îmbrăcate în civil.
Dintr-un câine curge-o limbă.
Apoi trece-o săptămână.
Cuiul intră în perete
Și găleata în fântână.
Și-n bucătăria pură
Cănile se coc și-așteaptă
Atârnând cu apa-n gură.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.Acum voi bea mastică. Poate Ile...
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De șocolată și i-l torn cadou.
Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloțeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi și cu bile
Și-o să dansez cel mai viclean tangou,
Bând încă o mastică. Poate Ile...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Emil Brumaru, adresa este:
