Poezii de Ioan Postolache-Doljești, pagina 3
Ouă de paște
oul minune și enigmă a lumii
mâna dibace în scop mercantil
îl sparge la un cap și la altul
atât cât să intre acul seringei
îl golește de conținut apoi
migălos îl împestrițează în fel și chip
să fure privirea celui ce nu știe ce vrea
fierte
simplu boite
în virtutea unui vechi obicei
sunt ciocnite în veselie și râs
de ziua învierii cuvântului batjocorit răstignit...
pe mine oul mereu m-a uimit
sub cloșcă misterios și tăcut
ca adevărul adânc
e ca un gând sub tâmpla poetului
firesc și banal ca și viața
dar din ea izvorât
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păreri de rău
pe ultima zăpadă am tăiat un puigan de cireș
crescut lângă un gard
dintr-o cireașă scăpată poate
din ciocul unui graur
motivele erau atuncea beton
era destul de vânjos
și nu dădea semne de floare
(așa credeam eu)
neplodind de ce să-l mai las
în timp mi-ar fi crăpat
nearmata temelie de gard...
intru în grădină
burnițează e frig vântul bate din nord
o mare mâhnire simt când îl văd
așa prăbușit cu ultimele rămășițe de sevă
în zilele calde ale primăverii
anemic ce-i drept
dar totuși a înflorit
îl ridic să-l duc la grămada de vreascuri
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-alei
e nașpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără țintă prin parc
pe lac cu lebede albe
grațioase ca tine
și castane pălindu-mă-n cap
orizontul mi-i forfecat de copaci
și totuși simt cerul
că-n ochii mei se închide
așa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi
apropo
întunericul nopții fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar și eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar așa un fel de... joc de cuvinte
las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trist adevăr
(trioset)
ne credem zei dar suntem vulnerabili
în fața provocărilor din viitor
urcușul lumii e-o cădere-n gol
ne credem zei dar suntem vulnerabili
tot mai rigizi avari iresponsabili
goliți de umanism cozi de topor
în fața provocărilor din viitor
ne credem zei dar suntem vulnerabili
banu-i stăpân în mintea tuturor
deșarte vanități ne urâțesc făptura
iubire-ajuns-a moft umilitor
ne moare inocența prematur
[...] Citește tot
sonet de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătorul, broasca și fazanul
un vânător rămas fără permis,
nemaiputând să-mpuște lei, gheparzi
ori elefanți ca-n vechi safari,
nici măcar de prin păpuriș și stuf
din bălți, bâtlani, rățoi sau alte orătănii,
s-a mulțumit c-a prins o broască,
nu s-o omoare ci s-o chinuiască,
satisfăcându-și doza de sadism,
legând-o de picior c-o ață,
făcând-o să orăcăiască după voia lui.
până-ntr-o zi când a văzut
un biet fazan cu aripa rănită.
a ticluit un plan. n-a pus capcane
nici laț să-l prindă ci,
cu gugu-lugu, l-a ademenit
cu vorbe, boabe dulci de gând
până fazanul singur a venit
să-i ciugule din palmă.
nimic de zis chiar l-a-ndrăgit,
[...] Citește tot
fabulă de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cuiul dintre tasuri
(trioset)
ca un curcan mă-nfoi că sunt român,
că nu sunt nevoit să crâșc din dinți...
de-atâțea candidați s-ajungă președinți,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român.
precum am fost mereu, tot optimist rămân
în raiul fals al celor prea cuminți...
că nu sunt nevoit să crâșc din dinți,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român
dar, ar fi o treabă genială,
prilejul e-un real suport,
ca să echilibrăm balanța comercială,
zic eu, să importăm doar unu pentru noi,
pe-ai noștri să-i dăm la export
că, poate, poate, scăpăm de nevoi...
sonet de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pregătiri pentru dragobete
gândul devine cuțit să tai timpul felii
că viața, zic unii, e un cozonac.
al meu e necrescut, uscat, ce mai, chitan,
nu văd în el stafide, mac, ci doar rahat.
gureșe vrăbii clipele ce vin
în salcia pletoasă-a tâmplei.
sfărâm câte-o felie,
prezentul e pervaz, pe el presor
firimituri și chem să le mănânce.
vin în stol și pleacă grăbit.
pute rahatul, nu-i dulce?
aha, așa vasăzică, brabeți
voi nu știți cu cine v-ați pus.
mâine e dragobetele și n-aveți habar
că fac plasă monofilară din gândul ascuns
să vă prind, băgați în țepușe,
papa bun să vă fac pe grătar
și-mi fi-va de-ajuns...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub tâmpla sură
frustrați de zgardă lanț și par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cușcă și mâncare
cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin țâhlă și hățișuri
scoteau vânatul de prin ascunzișuri
să mi-l aducă în cătarea puștii
azi nu mai dau din coadă când mă văd
și dacă-i cert mi-arată colții
iar dacă-mi bate cineva în tabla porții
tac mâlc cu coada-ntre picioare...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Araucaria araucana
puiuț de pin chilian
cu frunze solzi înghimpați
e pomul meu de crăciun
n-ai cum să-l mângâi
nu miroase-a rășină
pentru mine fără de seamăn
purtător de iubire
dar făcut de ai mei
ca amintire din țară străină
e lângă mine pe masa de scris
sub el foi albe ca imaginară zăpadă
și tot imaginar în vârf luminează o stea
dăruită de-un suflet duios
fără beteală globuri și alte nimicuri
pomul meu de crăciun e cel mai frumos
vrajă trezindu-mi în ochii iar de copil...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ioan Postolache-Doljești, adresa este: