Luci Frederiksen

Uitam,lovim,furam

Uitam de lumina tirzie
Uitam de iubirea din noi,
Speram ca aceasta sa fie
Un ultim catren scris in doi.

Lovim miseleste si mindrii
Uitam sa mai fim pe pamint
Iar uni-n iubire bat cimpii
Visind!; nefacind legamint

Lovim cu cuvinte amare
Ne zbatem sa fim tot mai sus
Se umple pamintul de jale
Se umple pamintul de plins.

Furam fara mila speranta
Lovim fara sa judecam
Ce trist-a ajuns acum viata
Si-acel mic imbold "Sa fii OM".

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea unei veri

Din amintirea de-asta vara
Patrez doar simplul "te iubesc"!
Privesc si azi spre asfintitul
Ce imi placea sa il privesc.

Singuratatea ma-nconjoara
Tacerea-i lacrima si ea
Eu iti repet a mia oara
Te-astept si azi iubirea mea.

Dar voi ramine-o vesnicie
Cu dorul tau nebiruit
Caci dragostea, a fost sa fie
Un vis de ziduri strajuit.

Si chipul tau si fata-ti clara
Le am, le port cu mine-acum
In viata asta mea sprintara
In viata unui om nebun.

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!