Petru Ioan Gârda

Blestem pentru coronavirus

De unde-ai apărut, acum, păduche,
Să pui deodată vieţile pe muche,
Să semeni morţi şi jale-n lumea-ntreagă,
Să ne separi, forever, drag de dragă?

Ce mama mamii mă-tii te îndeamnă
Să ne răpeşti aşa a vieţii toamnă?
Ce ai de-aicea tu de câştigat?
Din ce atomi urâţi te-ai întrupat?

De unde vii şi unde vrei s-ajungi?
Pe câţi anume vrei să ne străpungi?
Te dirijează oare vreo satană
Sau eşti împins în faţă de vreo toană

A unui diabolic monstru hâd?
Îl deranjează cei ce încă râd?
Te-au programat, deunăzi, păgânii
Să ne distrugi chiar tuturor plămânii?

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi calul

Prin nu ştiu ce minune, într-un sat,
Trăieşte-un bou, un bou adevărat,
Scăpat întâi de colectivizare,
Apoi de zgomotoasele tractoare
Ce-au năpădit întregul areal...
Păscând aproape, într-o zi, un cal,
I se-adresă cu oarecare milă,
Dar şi cu atitudine ostilă:
- Bătrâne, vremea voastră a trecut,
Eu ştiu că bună treabă aţi făcut
La plug, de-a lungul miilor de ani,
C-aţi stat cuminţi alături de ţărani,

Trăgând la jug, cu forţa voastră brută;
De-cuma, vezi, partida e pierdută!
Păcat, se progresează iute, deci,
Adio boi, pierduţi sunteţi pe veci!
- Cam ai dreptate, domnu' cal, vecine,
Dar vezi, nici voi nu vă simţiţi prea bine!
Rămâne-vor şi caii de căruţă,

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna Vestire

La patul mamei, într-un vis,
În taină, nelătrat de câine,
Un înger a venit şi-a zis:
Să nu te temi, vei naşte mâine.

Din ochi de foc iscând o rază,
O clipă trupul i-a scanat,
Şi i-a mai spus apoi o frază:
E-ntreg în toate, e băiat.

A doua zi, din casa noastră,
Făcută cu pereţi din lut,
Răzbi, prin uşă şi fereastră,
Un ţipăt scurt. Şi m-am născut.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii vagabonzi

Odată, maidanezii, văzând că-s de ocară,
Că oamenii-i atacă, îi strâng şi îi omoară,
Se hotărâră ca pe-un tăpşan să se adune
Şi, după ce lătrară în cor o rugăciune,
Trecură la dezbateri. "Suntem cu mult prea mulţi!"
"Ne înmulţim de-a valma, ca oamenii inculţi!"
"E clar, stimaţi tovarăşi, că trebuie măsuri!"
"Să ocolim căţeaua când este în călduri!"
"Să punem la căţele centuri de castitate,
Oricum, să ne abţinem, la dracu, cât se poate!"
"E greu cu abţinutu', mai bine mă omor,
Dar să privim la oameni, la ce fac dumnealor.
Putem găsi, ca dânşii, soluţii constructive,
Ei folosesc, de pildă, în pat, prezervative".
"Aşa-i, baloane de-alea putem lua şi noi,
Aruncă foarte multe în lada de gunoi!".
Ideea prinse iute. Supuseră la vot
Şi-unanimitate! Plecară peste tot
Şi strânseră-ntr-o oră puzderie de gume.
Şi, mai de bunăvoie, mai contra, mai cu glume,

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sforăie Neluţu Moldovan

Când sforăie Neluţu Moldovan,
Se scorojesc în cameră pereţii,
Pornesc în baie, singuri, robineţii
Şi cade tencuiala din tavan!

Îţi ţiuie urechile un an
Şi-apoi tresari pe tot parcursul vieţii!
Când sforăie Neluţu Moldovan
Se scorojesc în cameră pereţii.

Aş sta mai bine în Afganistan,
S-aud, nonstop, cum bubuie băieţii,
Chiar de-aş sui pe culmile tristeţii,
Decât să-mi sape cratere-n timpan,

Când sforăie, Neluţu Moldovan.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canibal

ca un canibal flămând
mă uit la tine,
dar nici măcar
nu te-am muşcat
vreodată...
tu trebuie să rămâi
inepuizabila mea
hrană vie

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cănile

Pe-un raft înalt, odată, o cană din argint
Se adresă vecinei, în voce cu alint:
- Ciudat e că stăpânii ne-au pus lângă-olaltă!
Uitându-te la mine, observi că-s dintr-o altă
Condiţie sau... rasă... sunt din elită,-n fine,
Te rog să pleci departe, să nu stai lângă mine!
- Cinstit, vecină dragă, de tine-mi este milă:
La fiecare masă din zi mă fac utilă,
Iar tu, o fandosită, serveşti din an în Paşte,
Doar să-ţi păstrezi lucirea. Ci, baremi recunoaşte
Că îţi permiţi huzurul şi statul pe degeaba
Din pricină că alţii – şi eu – îţi facem treaba!

Ne-a spus morala unul ce nu vorbea de ceşti:
"Mărirea-i e, în taină, legată de aceşti"...

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii de martie

Babe cloanţe zurlii, cu capricii şi draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult şi bogaţi şi săraci,
Se înghesuie toţi pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Şi cu lumea pe care o-nţeleg tot mai greu
Şi cu timpul perfid care zilele-mi fură
Şi cu mierlele mici care cântă mereu

Şi cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire şi ură...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică nu mai sunt bani de pensii

După cât se plâng şi gem,
Guvernanţi şi preşedinte
Ne vor scoate din sistem
Cu picioarele-nainte.

De vor încerca, apoi,
Cu zvâcniri exasperate,
Îi vom trage după noi
De picioarele din spate.

pamflet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuit în natură

topit de dor
mă preling pe pieptul tău
ca un pârâu
căutâdu-şi făgaşul...
nu te şterge
mă voi evapora
şi voi reveni
iar şi iar
până când
indiferenţa ta
mă va îngheţa
pentru totdeauna

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!