Poezii de Silvia Velea, pagina 3
Stăpânul meu e plecat
Stăpânul meu e plecat.
M-am trezit de dimineață
fără să știu ce muncă
mi-a lăsat să fac.
Am mers la servitoare
și am întrebat:
"Ce-a zis Stăpânul meu
să fac?"
Servitoarea a ridicat din umeri
fără a se opri
din dereticat.
Am coborât în curte
și pe tăietorul de lemne
l-am întrebat:
"Ce vorbă a lăsat Stăpânul meu
să fac?"
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea (2 octombrie 2001)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioana
Fetele o strigă la poartă pe Ioana.
Prietenia lor are miros dulce
de floricele de porumb însiropate.
Ioana nu-i acasă.
Toate rămân așa cum sunt.
Vântul le smulge din păr pene de porumbel.
Trădarea se furișează
în ocheade către femei cochete.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Imagine
văd maci,
văd lama coasei
scânteind în grâu,
văd moartea
boltindu-se răcoros
peste fierbințeala
zilei de vară...
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima unui vis
Merg, Doamne, pe calea ce-ai deschis,
și darul tău de viață l-am preschimbat în vină,
calc cu putere piatra, mă-ndemn către lumină,
dar tot mă doare cerul cu spaima unui vis.
Zadarnic răsucesc în suflet suferința
cu mâinile de carne, de sânge și de duh,
nu știu să-i torc din caier "firul de văzduh",
ștergar de glorie să-și facă pocăința!
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele săptămânii
Luni:
frumosul zarzăr
nu poate dormi noaptea
de albeața florilor sale.
Marți:
patru vrăbii se ceartă
pe pervazul inimii mele.
Miercuri:
un pui de vânt îmi suflă în ochi,
aburindu-i și râzând de plăcere.
Joi:
un trandafir mă privește
și se miră că se vede pe sine.
Vineri:
câteva ciori bătrâne
clevetesc pe un gard despre mine.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină
ce eram eu, mamă,
la nașterea ta?
în țipătul tău
eu tăceam ca o taină.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul
Îngerul
mă ia după umeri
și mă-mpinge ușor
pe cărarea de foc
capul meu
acoperit e de giulgiu,
îngerul merge
cu capul în jos.
Pe piept am brodatã
O floare de aur
cusută
cu crisopraz
îngerul are
pletele negre
și-ascuns
al său obraz...
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Silvia Velea, adresa este:
