Poezii de David Boia, pagina 30
Vremuri actuale
Trăim seduși, o vastă clipă de rutină
Dar clipa, de rutină-i viața toată,
Când, vremurile sumbru ne dezbină
Și anii grei ne trag iarăși pe roată
În sunete stridente, voci de coarde
Parcă au revenit din hău fanarioții
Din codri dau năvală hoții-n hoarde
Se-ntunecă urât și tremurăm cu toții
Ne duce criza, în vuiet spre regres
Ne-aruncă soarta, peste tobogan
În straie de scandal, bruiați de stres
Ne cufundăm mai jos an după an
Ne-apasă sorții crud și prea etern
În atmosferă cruntă, încă ireală
Vin conspirații ca dintr-un infern
Și ne supun cumplit, la îndoială
[...] Citește tot
poezie de David Boia (27 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil să fiu
Să pot să fiu copil de tot
Cât timpul mai există,
Aș apela și la complot
Ca să găsesc o pistă
Să pot să fiu copil acum
Cu inima si cu starea,
Aș inventa avid un drum
M-aș înfrăți cu zarea
Să pot să fiu copil în gând
Și-n veacuri peste ere
Aș scotoci munții la rând
Ca să îmi de-a putere
Să pot să fiu copil curat
Cu gânduri intrinseci,
Aș căuta neîncetat
Copil ca să rămân în veci
[...] Citește tot
poezie de David Boia (10 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
[...] Citește tot
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii
Trec anii prin toate cele
Și cu bune și cu rele
Câte unul sau în șir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli și ani integrii
Ani albi și anii negrii
Se duc anii cu antren
După același refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârșit
Și la soare și la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâți fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau șpagă iau mită,
[...] Citește tot
poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleșii noștri
Din cinci în cinci
Provoacă un clinci,
Din patru în patru
Ăștia joacă teatru,
Iar din trei în trei
Se ceartă între ei,
Apoi din doi în doi
O pun de tărăboi,
Dar mai au un țel
Fiecare pentru el.
pamflet de David Boia (17 mai 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii universului
În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers
Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot și peste unde
Universul le ascunde
Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine
Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc
Din ample ecuații
Formează constelații
[...] Citește tot
poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea decăzută
Grupul acela de demult
a făcut o asociație
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă și lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranței
grupul acesta de acum
continuă asociația
cu nume de stea
dar cu ură și ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură și întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
[...] Citește tot
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, Doamne
Când patima ne ispitește,
Dar și necazul ne lovește,
Mai bine, Doamne, ferește!
Când speranța e pierdută,
Dar și viața-i decăzută,
Mai bine, Doamne, ajută!
Când cele rele avansează
Și traiul zilnic ne stresează,
Doamne, ne binecuvântează!
Când avem griji și nevoi,
Aici și-n lumea de apoi,
Doamne, ai grijă de noi!
rugăciune de David Boia (19 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de eternitate
Insist pe un sentiment ilustru
Dincolo de existența terestră,
Urc în eter cu speranța de-a valma
Deschid ferestre ferecate-n vid,
Ca să transform eterul în etern
Dau iama în temeiul infinitului,
Ca să intru prin taina edenului
Undeva sus prin al nouălea cer,
Vreau să selectez programul vieții
Doresc acces în viața veșnică,
Existențe departe în sferele înalte,
Puse printre repere sacre de lumină
În spațiul virtual, dincolo de răscruci
Când speranța în sine devine reală
Prin taina adevărului născut din duh,
Apare deschidera firească a porților
Spre intrarea in taina vieții perpetue,
Universuri multiple se succed în spirală
După acele principii profund divine
Aici suprarealul trăiște în sine de faco
[...] Citește tot
poezie de David Boia (11 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alo alo
Alo zi-i din prima
Strigă răspicat Gheorghe
La celularul vechi
Cumpărat cu zero euro
De la oferta zilei
Hotărârea lui din glas
Se transmise concludent
În coordonate sferice
La grupul de colegi aflați
Așijderea în stația de autobuz
Gata să plece la uzină
Hotărâți să înceapă munca
Schimbară tactica pe moment
Își scoaseră telefoanele
Și sunară care încotro
Întrebând cu voci deslușite
Alo alo când se dă prima?
Alo alo zi-i din prima.
poezie de David Boia (29 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de David Boia, adresa este: