Poezii de Byron, pagina 4
Romanța
A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Și singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca și slaba lumină candelei sub mormânt,
Ș-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca și cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece
Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi
L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece;
Singura chinuire și iad ce-aș suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ăst din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu oprește a plânge pe cei morți;
În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți,
Întîia ș-a din urmă răsplată de amor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe către Augusta IV
A mea-i osânda, cum a mea-i și vina.
O luptă-i viața mea, de la-nceput,
Din ziua când, o dată cu lumina,
Primit-am soarta, ce m-a abătut
Pe căi greșite. Nu cunosc hodina
În lupta asta. Deseori am vrut
Să-mi spulber lutul, dar acum aș vrea
Să văd ce se mai poate întâmpla.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio! Țărmul meu natal [Adieu, adieu! my native shore]
Adio! Țărmul meu natal
Dispare-n ape albastre acuș;
Briza suspină, geme-un val,
Țipă-n delir un pescăruș.
Pe mare soarele-a apus,
Noi îl urmăm în al său zbor;
Ție și lui adio-am spus,
Țărmul meu drag, hai, Somn ușor!
Câteva ceasuri care pier
Și iar în zori se va înălța
Voi saluta uscat și cer,
Dar nu și glia, mama mea.
Conacul meu e părăsit
Și vatra lui s-a întristat;
De bălării e năpădit
Și-n poartă câinele-a urlat.
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eutanasia [Euthanasia]
Când Timpu-aduce într-o clipă
Somn fără vis celui plecat,
Uitare! Blânda ta aripă
Tu să ți-o miști peste-al meu pat!
Să n-am la cap amici sau rude
Bocind sau nu că sunt lovit:
Nici fete-având genele ude
Părând c-au sufletul zdrobit.
Ci-n pace să mă-nghită glia,
Fără acești îndoliați:
N-aș vrea să tulbur veselia,
Să plângă-amicii înfiorați.
Oftatul de-ar putea Iubirea
Să-l curme blând, că nu-l suport,
Își va vădi la urmă firea
În ea că-i vie, în el că-i mort.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și o să plângi când sunt căzut? [And wilt thou weep when I am low?]
Și o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut
Nu vreau să-ți fac o rană-n piept.
Inima-i tristă, nu mai sper,
Am sânge rece și sunt frânt;
Și numai tu când o să pier
Vei suspina lângă mormânt.
Dar parc-o rază de senin
Prin nori de chin a licărit;
Și scurtă vreme îmi revin,
Căci pentru mine-ai suferit.
Domniță! Plânsul tău duios
E pentru omul disperat;
Și dublu e de prețios
Pentru-acei ochi care-au secat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e deșertăciune, zice predicatorul [All is vanity, saieth the preacher]
Eram deștept, faimos și iubitor,
Și sănătos, cu trupul tinerel;
Din orice vie luam câte-un ulcior,
Mă dezmierdau contururi fel de fel;
Inima-n ochi frumoși lucea firesc
Iar sufletul simțeam că-i afectuos;
De desfătări și tot ce-i pămânesc
Mă bucuram precum un prinț fălos.
Încerc să număr zilele ce-au fost
De care încă pot să-mi amintesc,
Să văd dacă în viață e vreun rost
Ce m-ar putea tenta să mai trăiesc.
Dar nicio zi n-a fost, și niciun ceas
Să simt plăcere fără de amar;
Nicio ispită brusc nu m-a atras
Să n-aibă fiere-n luciul ei bizar.
Șarpele-n câmp, cu vrăji și cu talent,
Inofensiv devine imediat;
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, soare-al celor fără somn...
O, soare-al celor fără somn! Stea a-ntristării
Ce licărești înlăcrimată-n geana zării,
Tu ce străpungi, fără s-alungi, bezna tăriei,-
Cum semeni cu-amintirea bucuriei!
Ești ca lumina zilei de-altădată,
Scăpărătoare pururi și-nghețată,
Raza ce-n noapte chinul ți-l petrece;
Îndepărtată, limpede și rece.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o schimbare a dascălilor într-o mare școală publică
O, Ida, unde-i fala ce-o aveai
Când Probus îți era magistru? Vai,
Ca vechea Romă care, drept Cezàr,
Își alesese-un necioplit barbar,
Ai decăzut și tu, punând în locul
Lui Probus pe Pomposus-dobitocul
Sărac în duh și fără de simțire,
Care a pus asupră-ți stăpânire,-
Pomposus, cel lipsit de cuviință,
Cu grai pompos și sarbădă știință,
Lăudărosul care-a introdus
Noi reguli, cum în nici-o școală nu-s.
Având drept normă doar pedanteria,
Domnește-aplaudându-și nerozia;
Sub el, a vechii Rome grea ursită
Te-așteaptă, biata Ida: prăbușită,
La fel ca ea-ți vei pierde faima-n lume,
Știința-ți rămânând un simplu nume!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune-i totul
I
Aveam înțelepciune, faimă, vlagă,
Și tinerețe, sănătate-aveam,
Și vinuri în pocale. Ziua-ntreagă,
La ochii frumuseții mă-nsoream.
Sub mângâieri simțeam că se topește
Și sufletul din mine, uneori.
Aveam tot ce pământul dăruiește,
Tot ce-și doresc sărmanii muritori.
II
Încerc să număr zilele frumoase
Ce-ar fi în stare a mă ispiti
Să le trăiesc din nou,-cele rămase
În amintirea mea. O, n-a fost zi
Și n-a fost ceas de-adâncă desfătare,
Lipsit de-amărăciune-n viața mea-
Nicio podoabă, cât de sclipitoare,
Să nu m-apese, chiar când strălucea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru Augusta V
Când norul cel întunecat
Dădu lumina să o zmulgă,
Ea străluci și mai curat
Și puse beznele pe fugă.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Byron, adresa este: