Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Costel Macovei

Poezii de Costel Macovei, pagina 5

Ce ține de miracol

tu poți vedea timpul, a șoptit, și s-a plecat în fața mea.
eu pot vedea timpul și nașterea mea a dat măreție eternității
eu sunt parte din voi și voi sunteți parte din mine
prin mine voi puteți vedea timpul

să ieși din trup, să ieși din timpul tău și totuși să nu pleci
să fii deasupra, urmărind, cu noi să te petreci
să spui iubire, să o faci să fie adevărată, să lași în urmă înflorind iubire
și să ne părăsești lăsând regrete-n urmă

numele, spune-ne măcar numele
numele meu nu interesează pe nimeni atâta timp cât...
dar vorbele au fost smulse de un vânt aspru și duse dincolo de lume
de atunci iubirea dezinteresată umblă ca să-și caute-al său nume

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel care așteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp cerul așteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp pământul așteaptă

soarele strălucește cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, așteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cocktail

într-un tramvai simți la rădăcina nasului ura explozibilului în așteptare
un adevărat amestec de substanțe incendiare gata echipate de desant
aici și numai aici poți simți de la prima oră a dimineții
inelagalibilul olfactiv: metal, plastic slinos,
teamă, tocăniță, ciorbă, ciordeală, murături,
bere trezită și ochii lui Dobrin,
trădare, juisare, libidou
parfum expirat
creșă
lapte cu cereale
copil, adult, masculin, feminin
neutru nu e decât țăcănitul roților pe șine
nici măcar opririle nu sunt la fel
unele miros a libertate
altele a ubicuitate

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cocori ce zboară și se pierd în ceață

lungi stoluri de speranțe se-îndreaptă către soare
purtând lumini pe aripi și noapte pe picioare
priviri săgetătoare și așteptări prelungi
în iarna seculara ne cernem cerniți fulgi

zăpada de azi o acoperă pe cea de ieri
rana de azi o adâncește pe cea de ieri
lacrima de azi o spală pe cea de ieri
și viața mea de azi o uită pe cea de ieri

ascunde-te-n brazdă
fii bobul sădit în durerea de azi
ce va crește la căldura bucuriei de mâine
și lasă ceața să se risipească purtată de vânt

chiar dacă au fost, visele s-au spulberat ca ultima zăpadă a mieilor...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiuni (2)

am intrat știind că mă asculți, așa cum numai un tată iubitor o face
voiam să-ți spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceața cuvântului
iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame
și tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei
te-am rugat să-mi dai liniștea și pacea uitării
dar tu mi-ai suflat duhul iertării și regretul de a nu fi parte
mi-ai dat răsărituri și apusuri, șoapte și mângâieri
mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei
și mai ales nu m-ai întrebat nimic
pentru că mă știai.
mi-ai dat încercări și mi-ai aflat deznădejdea
mi-ai pus piedici în cale și mi-ai netezit furia
mi-ai deslușit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineții
și cât de plăcută e moleșeala unei zile ostenite
mi-ai dat cuvântul știind că voi trăi în el
căci numai cu el pot ridica scară la cer
despărțindu-mă de urma lăsată

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiuni (3)

așa cum sămânța se cuibărește în mână semănătorului
asemeni, în întunecimea confesionalului îmi șoptesc nerăbdarea
marginile cuvântului mă ascund, prunc în pântecele milostivei maici
și liniștit las rădăcinile să-și facă loc
lacrimile mă udă curățindu-mă
iubirea mă-încălzește ridicându-mă
și înfrunzit ies cu un semn pe fiecare umăr
aripile-mi cresc până la cer
soarele mă-întâmpină cu bucurie
vânturile mă poartă lin pe brațe
și toate cântările mi se revarsă-n suflet
mulțumesc celui ce m-a dăruit cuvântului
și cuvântului pentru că m-a primit la sânul său

din taina întunecimilor
mă ridic în cuvânt
co povara rodului meu
oare e pe măsură?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiuni (4)

lasă tăcerea să mi se aștearnă-n suflet
și dă cuvântului poruncă de-împlinire
alungă toată zdroaba și ispita
și curățește-mă de tot și toate
decât chimval răsunător de-alamă
mai bine un pocal de lut închinător

sunt fir de iarbă ce își pleacă fruntea
și-așteaptă a cuvântului suflare caldă
nascutu-m-am să-iI aflu-întreaga taină
și să cunosc mărirea ce dospește-n el

ecoul lui mai zumzăie în mine
și umbra lui se stinge în uitare
sunt doar unealta ce i-a strunjit forma
și sunt căușu-n care a fost turnat

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conjunctiv prezent

să asculți liniștea dintre două cuvinte

și să înțelegi adâncul unei răsuflări șoptite
pierdut între un dincolo de viață și dincoace de noapte
și să te-întrebi, cine mai tace cu mine?

moartea tace, stele tac atunci când nu cântă,
frunzele, iarba foșnesc, își trosnesc rădăcinile înțepenite
numai omul vorbește. se leagă de viață cu vorbe simple și trăiește

să asculți liniștea, să rostești ce trebuie și când trebuie
să te strădui să nu sperii cuvintele ostenite
și mai ales să le iubești cu tăcerile tale

să cauți în adânc linia plânsului

să te îndepărtezi de singurătatea asta numită viață
și să te regăsești zburând, alături de toți nenăscuții și de toți petrecuții

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacii se îmbracă în uitare

și-au trimis tot verdele în vacanță
și cu tonurile pământii la vedere
așteaptă o nouă revoluție. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
așteptările zboară, stoluri, stoluri
și neaua cade învelitoare și mormânt
undeva la limita vieții, visele uită să îmbobocească
pretextând că și moartea e o alternativă...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crescut pentru a fi liber

din păcate, libertatea este moartă și ei uită să scrie anunțul în ziare
dar, curios, ziarele sunt pline de știri despre orice
și chiar și necrologuri pe paginile dedicate

dicționarele nu mai sunt la putere, cuvintele sunt parcă mai goale de conținut
și lumea nu reacționează, o ceață somnolentă cuprinde mințile
încât te întrebi dacă toți vom putea trece prin strungă

floraria e plină de ghivece. ghivecele sunt pline de flori deosebite
florile cresc așa cum cred ele că e bine, inundând lumea de parfum și culoare
dar din păcate, florile sunt crescute în ghivece. ele nu știu ce înseamnă libertatea

fericiți cei ce au gustat sălbăticia chiar dacă libertatea era doar un vis

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 19 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Costel Macovei, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook