Dan Mitrache

La început de cuvânt...

La început a fost cuvântul, fără de formă, o idee
Cristalizată-n interjecţii ce defineau prima scânteie,
Şi mici scântei extrapolate în doruri, vise, în imagini
Au conturat cuvinte varii în cartea cu-nsorite pagini,

O simfonie de culoare, la începutul de cuvânt,
Era cuvântul celor care au germinat pe-acest pământ.
Crescând, o mare de senzaţii au generat o rapsodie,
Fragment din epopeea lumii, cântând a vieţii... poezie.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină capturată

Ţi-au dat un număr, mamă,
Pe-un buletin de vot,
Te-au validat elector, măi tată,
Şi nu pot
Să vă trimit în pace,
Alături s-odihniţi,
O lege strâmbă face
Ca iar să pătimiţi!

Oh, câţi copii curg râuri
De lacrimi din izvoare
Scăpate azi din frâuri
Să umple-a noastră mare!
O umbră, sub o stâncă,
De soare se fereşte,
Şi alte umbre, încă,
Alături, ea lipeşte.

Lumina-i capturată,
Pusă în trainic jug,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

prima dată mi-au crescut mâinile
copilul dorit mângâia sânul mamei
minunea lichidă fixa viaţă solidă

fluxuri de căldură croiau aleile mâinelui
primisem deodată conştiinţa durerii facerii
pluteam în explozii de lieduri
esteticul diversităţii îmi invada simţurile
gânduri firave îşi croiau timid poteci
spre orizonturi

o lumină mă îmbrăţişa
cu limpezimi albastre
în ziua aceea
gânguritul meu a scos primul
te iubesc

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

"te uită cum ninge decembre"
îmi cânta susurat mama
către un viitor predestinat
mai mult ca perfect
în prima zi din viaţă

şi am văzut în cerul ochilor ei
fulgii de nea ce-mi încingeau obrajii
ghioceii zânei iarnă
dalbe suspine de iubire
dăruite primăverii-surori

am văzut delicate petale de cireş
ce aşterneau în volte fine
pământul

atunci inima mea s-a transformat în fluture
sufletul a devenit un albatros
cu retorice chemări în zboruri de lumină
pe întinderea marină

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am zâmbit

în ziua aceea
două raze evadau din soare
iluminându-ne ceruri
întrebări exclamaţii furtuni
ascultam privirile
ne vorbeam uimirile
aşterneam trăirile
captivi dorinţelor
în fulger arzând
ne-am zâmbit
plângându-ne mâinele solitar
din altă dimensiune
norul de fluturi
învăluia virgulele noastre
zburându-le în noi
nespuse fluvii de cuvinte
curgeau pe suflete şiroi
bancă de căldură
în arealul speranţelor
atunci

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşitul unui picur

un picur mi-a căzut pe obraz
şi mintea m-a alergat deja
prin ploaia de vară
creştetul inspecta norii
mirosea a ciuperci de pădure
am furat un fulger
pentru arcul zodiei mele
subit
m-am rătăcit
în poienile ochilor tăi
iar inima mea te strângea la piept
într-un gest aparent reflexiv
posesivitatea îşi ţesea pânza ei trainică
de proximitate
integrându-ne
atunci gândurile noastre au devenit rugă
de nesfârşire

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsa iarnă

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,
Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,
Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,
Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul de petunii.

Din zăpadă, ghioceii clopoţesc tăcut pe calea
Râsetelor cristaline, ce umpleau odată valea,
Solidar stejar, pe coamă, orizontul îl pictează,
Devale, o coţofană în salcâm se lamentează.

Glodul a-mpietrit pe uliţi frământate de monadă,
Un conac, azi în ruină, zace trist pe esplanadă,
Câteva fuioare line urcă încă sus, pe cer,
Cu un abur le-mpleteşte cel din urmă velnicer.

Brazde mici în seri domoale, din livezile cu pruni,
Se insinuează tainic pe obrazuri de străbuni.
În tabloul hibernal, uşor, totu-ncremeneşte,
Doar pârdalnica umoare-n irişii de codru creşte...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

O stea
a mea, a ta,
stă a cădea...
Mai ştii
poteca lină dintre vii
când levitam
şi când tăceam?...
Acele epopei de dor,
săgeţi încinse de fior,
atunci când luna era-n noi
cu-n unu... radical din doi?
Mai ştii
cuprinderi veşnic necuprinse,
scântei aprinse şi nestinse,
îmbrăţişări neterminate,
priviri ce nu se dau uitate?
Mai ştii?...
O stea,
a mea, a ta,
stă a cădea...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de Sf Valentin

Singur
în încăperea plină în veci
de prezenţa ta,
meditez...
Este iar
Ziua Îndrăgostiţilor
şi astăzi
orice om are o pereche
pe lume.
Închid ochii
să mă umplu
de tine.
Precum un orb,
întind mâinile în spaţiu
să te ating...
Unde îmi eşti?
Atât de aproape...
şi totuşi, unde?

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Odată, am iubit o fată
şi împreună am iubit
toate cuvintele.
Mai apoi,
cuvintele au venit
peste noi
să ne împresoare,
să ne doboare!
De atunci, printre cele
cuvinte rebele
ne iubim şi-n tăceri,
de azi
şi de ieri.
Cuvinte sublime,
tăceri omonime.
Odată, am iubit o fată...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!