Poezii de Dana Logigan, pagina 5
Matrioșka 7 sau poemul nopților albe
ai simțit vreodată sunetul nopților albe?
Matrioșka da!
l-a simțit și știe că e precum plânsul viorilor din orchestrele la care mereu plătește scump biletul de intrare, deși aici evoluează un singur personaj
ea compozitor
ea violonist
ea dirijor
ea spectator
Matrioșka știe că e precum dangătul de clopot mănăstiresc tras de călugări la ceasul vecerniilor
când luna își despletește razele argintii în poala nopții ca ea să-i audă glasul
o liniște nefirească o pătrunde și plânge
cuvintele-i nerostite se adună în cristelnițe și capătă forța apelor vii
și, ca un ecou al nopții, tâmplele îi răspund:
ce sunt lacrimile?
lacrimile sunt roua sufletului
nașteți lacrimi!
izvorâți lacrimi!
curgeți lacrimi!
din puterea lor pieptul vă înflorește flori și spice de grâu cu chipul Lui Hristos,
din puterea lor pruncii capătă glas, mamele aripi de îngeri, iar poeții se nasc de sub pietre
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă învăța cine sunt!
sunt propriul meu ucenic și învățător
mi-am zidit temeliile din piatră
am respirat foc și iubire
am alergat prin ape și curcubeie
am ferecat și desferecat lanțuri
și,
la fiecare apus și răsărit,
mi-am prins vântul în piept să-mi bată inima cu putere
trăiesc intens și iubesc pe măsură
am născut patru vieți și un înger în cer
știu să plâng de fericire și să mă zdruncin de durere
știu să ascult și să întind o mână celor căzuți
uneori sunt nătângă și mă tem,
dar lupt până la capăt
Dumnezeu mi-a spus că mă iubește
când mă rog sprijin cerul cu fruntea
nu mă învăța cine sunt!
ești rece, dar nu tu ești oglinda mea!
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O palmă doar
iubi,
uneori îmi vine să-ți dau o palmă
măcar una în astă viață
să simt că mă pot răzbuna
nu pe tine
ci tocmai pe viață...
pe viața asta labirintică în care te-am iubit
întotdeauna, oriunde și oricum
ție,
sfârșitul și începutul meu infinit,
ți-aș da o palmă
una măcar
să răzbun fiecare piatră de după viața asta
care ne-ar apăsa mormântul de doi
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru unii viața e ca mersul melcilor băloși
stătea cu fața la perete
degetele ei încercau un contur al unei inimi descompuse
în piese de puzzle
era atât de aproape de perete
(pusă la zid de însăși viața)
încât se întreba dacă nu cumva acela îi va fi locul de veci
simțea aerul nerespirabil, iar frigul îi intrase în oase
precum un chiriaș în odaia cea de toate zilele
norii își făcuseră culcuș pe bucata ei de cer,
iar ploaia îi schingiuia trupul
pe unicul zid pe care îl știa urcau și coborau
la infinit
melci băloși
anticipând un sfârșit
înnămolit și rece
rece ca moartea
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploua nins
pentru ei
timpul cernea
singurăți
în clepsidre
ploua nins și infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
și n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oțelul iernii
se înstăpâneau
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploua nins
pentru ei
timpul cernea
singurăți
în clepsidre
ploua nins și infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
și n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oțelul iernii
se înstăpâneau
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
E noapte și sufletul meu îngenunchează, Hristoase...
Sunt cuprinsă de dorul Tău ceresc și
Te rog cu lacrimi în ochi, în inimă și-n gând să mă ierți!
Adeseori știu ce fac și totuși greșesc!...
Dă-mi bucuria iertării Tale nemăsurate
și pune hotar păcatului hidos ce mă încolțește
din zorii zilei până-n întunericul cu lună.
Scaldă-mi neliniștile în potirul cu aghiazma cea de toate zilele
Și dă-mi puterea să nu mă mai plâng
... în gând și-n cuvânt...
... în lacrimă și-n patimă.
Scutură-mi haina ponosită de amare înșelăciuni
Picură-mi nectarul sfințirii și duhul cel înnoitor în suflet.
Ruga mântuitoare pironește-o-n inima mea
Și fapta bună fă-mi-o acoperământ.
Adevărul mi-l pogoară în suflet și-n gânduri
Să pot umbla cărări luminate.
Adoarme-mi somnul muritor în hăuri
să nu mai știu uitarea Raiului.
Cântărește-mi toate ale mele și ca un Părinte bun răsplătește-mă.
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tic-tac pentru noi
sărut încleștat în imaginar
printre sinapsele devenirii
gândurile se împerechează
noi,
uitați cu palmele în suflet,
scăpăm ghemul acela ce zvâcnea
prin celarele ființei
flămânzi
însetați
robiți
acceptăm
jocul de-a foamea setea
iată-l
se deșiră nebunește spre tâmple curbate de vise
ca un fâlfâit de aripi
gâdilă labirinturi nevăzute
sărut încleștat în imaginar
degete pironite în atingeri
noi,
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se hotărâse să devină regină
se hotărâse să devină regină
așa că scoase de la naftalină coroana din catifea aurie, sârmă și paiete
își puse saboții de lemn
un soi de klompen moderni
și mantia cafenie luată ca suvenir la ultima depresie
în partea stângă
în locul inimii
o cutie cu două butoane on/ off
totul... gura, ochii, picioarele, degetele...
nu erau altceva decât piesele unui robot
care nu va suferi niciodată de depresie
era o regină fericită
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dana Logigan, adresa este:
